SCHIMBAREA LA FATA

²⁸ Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petra, pe
Ioan şi pe Iacov, şi S-a suit pe munte să Se roage.

²⁹ Pe când Se ragă, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s-a
făcut albă strălucitoare.

³⁰ Şi iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie,
care se arătaseră în slavă, şi vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea

să-1 aibă în Ierusalim.

"30 ....

Petra şi tovarăşii lui erau îngreuiaţi de somn; dar, când s-au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus, şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună

cu El.

33 9

- In clipa când se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Invăţătorale, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie." Nu ştia ce spune.

³⁴ Pe când vorbea el astfel, a venit un nor, şi i-a acoperit cu umbra lui;
ucenicii s-au înspăimântat, când i-au văzut intrând în nor.

Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi."

36 ^

Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.

CUM SA URMAM PE ISUS

²³ Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vma după Mine, să se
lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.

²⁴ Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va
pierde viaţa pentru Mine, o va mântui.

25 Şi ce ar- folosi un om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar
pierde pe sine însuşi?

²⁶ Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina
şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor
îngeri.

²⁷ Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta
moartea, până nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu

.

MARTURISIREA LUI PETRU

¹⁸ într-o zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, având cu El pe ucenicii
Lui, le-a pus întrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?"

¹⁹ Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie;
alţii zic că a înviat un prooroc din cei din vechime."

²⁰ „Dar voi", i-a întrebat El, „cine ziceţi că sunt?" „Hristosul lui
Dumnezeu!" I-a răspuns Petru.

²¹ Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrai acesta.

²² Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fre
tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fre
omorât, şi a treia zi să învieze.

IMULTIREA PAINILOR

¹⁰ Apostolii, când s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i-a
luat cu Sine, şi S-a dus la o parte, lângă o cetate, numită Betsaida.

¹¹ Noroadele au priceput lucrul acesta, şi au mers după El. Isus le-a
primit bine, le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu, şi vindeca pe cei
ce aveau trebuinţă de vindecare.

¹² Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat, şi I-au
zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele de
primprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mâncării; pentru că aici
suntem într-un loc pustiu."

¹³ Isus le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!" Dar ei au răspuns: „N-avem
decât cinci pâini şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi înşine
să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta."

¹⁴ Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi:
„Puneţi-i să şadă jos în cete de câte cincizeci."

¹⁵ Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos.

¹⁶ Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer,
şi le-a binecuvântat. Apoi le-a frânt, şi le-a dat ucenicilor să le împartă
norodului.

¹⁷ Au mâncat toţi, şi s-au săturat; şi au ridicat douăsprezece coşuri pline
cu fărămiturile rămase.

IRON NU STIE CE SA CREADA DESPRE ISUS

⁷ Cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârşite de Isus, şi sta în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi;

⁸ alţii ziceau că s-a arătat Ilie; şi alţii ziceau că a înviat vreun prooroc din cei din vechime.

⁹ Dai Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri?" Şi căuta să-L vadă.

TRIMITEREA CELOR DOISPREZECE

Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii, şi să vindece boalele.

Apoi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu, şi să tămăduiască pe cei bolnavi.

„Să nu luaţi nimic cu voi pe drum," le-a zis El; „nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine.

In orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo, până veţi pleca din locul acela.

Şi dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor."

Ei au plecat, şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia, şi săvârşind pretutindeni tămăduiri.

INVIEREA FICEI LUI IAIR FEMEIA CU SCURGERE DE SANGE

⁴⁰ La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi îl
aşteptau.

⁴^ Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus, şi L-a rugat să vină până la el acasă;

⁴² pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să
moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade.

⁴³ Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea
îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.

⁴⁴ Ea s-a apropiat pe dinapoi, şi s-a atins de poala hainei lui Isus. îndată,
scurgerea de sânge s-a oprit.

⁴⁵ Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?" Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru
şi cei ce erau cu El, au zis: „învăţătonile, noroadele Te împresoară şi Te
îmbulzesc, şi mai întrebi:"Cine s-a atins de Mine?"

⁴⁶ Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit
din Mine o putere."

⁴⁷ Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos
înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod, din ce pricină se atinsese
de El, şi cum fusese vindecată numai decât.

⁴⁸ Isus i-a zis: „îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit, du-te în
pace."

⁴⁹ Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii, şi-i
spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe învăţătorul."

⁵° Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită."

⁵¹ Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe nici unul să intre
împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.

⁵² Toţi plângeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: „Nu plângeţi; fetiţa n-a
murit, ci doarme."

⁵³ Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.

⁵⁴ Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână, şi a strigat
cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te!"

Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a ooruncit să-i dea să mănânce.

⁶ Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună numănui cele întâmplate.