DESPRE INVIERE

Unii din Saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat şi au
întrebat pe Isus:

²⁸ „Invăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: „Dacă moare fratele cuiva,
având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui, şi să
ridice urmaş fratelui său."

²⁹ Au fost dar şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat, şi a murit fără copii.

³⁰ Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii.

³¹ A luat-o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.

³² La urma tuturor, a murit şi femeia.

³³ Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi
şapte au avut-o de nevastă."

³⁴ Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;

³⁵ dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de
învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.

³⁶ Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui
Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

³⁷ Dar că morţii învie, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba
despre „Rug", când numeşte pe Domnul: „Dumnezeul lui Avraam,
Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov."

³⁸ Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.
căci pentru El toţi sunt vii."

³⁹ Unii din cărturari au luat cuvântul, şi au zis: „Invăţătorule, bine a
zis."

Şi nu mai îndrăzneau să-I mai pună nici o întrebare.

BIROUL CEZARULUI

Au început să pândească pe Isus; şi au trimis nişte iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna puterii dregătorului.

Iscoditorii aceştia L-au întrebat: „Invăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept, şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înVeţi calea lui Dumnezeu în adevăr. ₂₃ Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?"

Isus le-a priceput viclenia, şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi?

²⁴ Arătaţi-Mi un ban (Greceşte: dinar.). Al cui chip, şi ale cui slove sunt
scrise pe el?" „Ale Cezarului" au răspuns ei.

²⁵ Atunci El le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui
Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu."

²⁶ Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de
răspunsul Lui, au tăcut.

PILDA VIERILOR

⁹ Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie a arendat-o unor vieri şi a plecat într-o altă ţară, pentru o vreme îndelungată.

¹⁰ La vremea rodinilor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din
rodul viei. Vierii l-au bătut, şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit, şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

¹² A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela, şi l-au scos afară.

Stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Am să trimet pe fiul meu prea iubit; poate că îl vor primi cu cinste."

Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei, şi au zis: „Iată moştenitorul; veniţi să-1 ucidem, ca moştenirea să fie a noastră."

Şi l-au scos afară din vie, şi l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei?

¹ Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora." Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!"

Dar Isus i-a privit drept în faţă, şi a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea, care au fost scrise: „Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului?

¹⁸ Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?"

Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El, chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.

PUTEREA LUI ISUS

¹ într-una din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrânii,

² şi I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?"

³ Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:

⁴ Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?"

⁵ Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: „Din cer", va zice: „Atunci dece nu l-aţi crezut?"

Şi dacă răspundem: „De la oameni", tot norodul ne va ucide cu pietre căci este încredinţat că Ioan era un prooroc."

Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.

Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri."

ISUS PLANGE PENTRU CETATE

⁴¹ Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea,

⁴² şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care
puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.

⁴³ Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri,
te vor împresura, şi te vor strânge din toate părţile:

⁴⁴ te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău;
şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea
când ai fost cercetată."

INTRAREA LUI ISUS IN IERUSALIM

Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi,

şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: deslegaţi-1, şi aduceţi-Mi-1.

"¹ Dacă vă va întreba cineva: „Pentruce-1 deslegaţi?" să-i spuneţi aşa: „Pentruca Domnul are trebuinţă de el."

³² Cei ce fuseseră trimeşi, s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus. ' Pe când deslegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentruce deslegaţi măgăruşul?"

₃ Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el."

Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el, şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.

Pe când mergea Isus, oamenii îşi aştemeau hainele pe drum.

³⁷ Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorâşul muntelui Măslinilor,
toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe
Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe care le văzuseră.

³⁸ Ei ziceau: „Binecuvântat este împăiatul care vine în Numele
Domnului! Pace în cer, şi slavă în locurile prea înalte!"

³⁹ Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: „invăţătorule, ceartă-Ţi
ucenicii!"

⁴⁰ Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga."

PILDA POLILOR

¹¹ Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că
era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu are să
se arate îndată.

¹² Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată, ca să-şi
ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă.

¹³ A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli (Greceşte: mine.), şi le-a
zis: „Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce."

¹⁴ Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimis după el o solie să-i spună : „Nu
vrem ca omul acesta să împărătească peste noi."

¹ Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ.

¹⁶ Cel dintâi a venit, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli." "El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi."

¹⁸ A venit al doilea, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli " ^iyEl i-a zis şi lui: „Primeşte ş* tu cârmuiiea a cinci cetăţi."

² A venit un altul, şi i-a zis: „Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar;

² căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus, şi seceri ce n-ai semănat."

Stăpânul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat;

²³ atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentruca, la întoarcerea mea,
să-i fi luat înapoi cu dobândă?"

²⁴ Apoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi-i polul, şi daţi-1 celui ce are
zece poli."

„Doamne", i-au zis ei, „el are zece poli."

²⁶ Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce
n-are, se va lua chiar şi ce are.

Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărătesc eu peste ei, aduceţi-i încoace, şi tăiati-i înaintea mea."

După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim.