ISUS SE ARATA LA DOI UCENICI

¹³ în aceeaş zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care
era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;

¹⁴ şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

¹⁵ Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum
împreună cu ei.

¹⁶ Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.

¹⁷ El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voip^e
drum?" Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti. ,

¹⁸ Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti sing^UI^,
străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea.

°Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,

_nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.

jj_nji din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut."

Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!

Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?"

Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tâlcuit, în toate
Scripturile, ce era cu privire la El.

Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să
meargă mai departe.

Dar ei au stăruit de El, şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară,
i ziua aproape a trecut." Şi a intrat să rămână cu ei.

Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o, şi le-a dat-o.

Atunci Ii s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut

dinaintea lor.

Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?"

S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,zicând: ,A înviat Domnul cu adevărat, şi S-a arătat lui Simon."
Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut lafrângerea pâinii.

INVIEREA LUI ISUS

^I în ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu i venit la mormânt dis de dimineaţă, şi au adus miresmele, p_e careT pregătiseră.

Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,

³ au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.

⁴ Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrac r în haine strălucitoare.

⁵ îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis-„Pentruce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?

Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă

în Galilea,

când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor să

fie răstignit, şi a treia zi să învieze."

⁸ Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

MOARTEA LUI ISUS

⁴⁴ Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara,
până la ceasul al nouălea.

⁴⁵ Soarele s-a întunecat, şi perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt prin
mijloc.

⁴⁶ Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez
duhul!" Şi când a zis aceste vorbe Şi-a dat duhul.

⁴⁷ Sutaşul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu, şi a zis:
„Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!"

Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors, bătându-se în piept.

Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile, cari-L însoţiseră din Galilea, stăteau departe, şi se uitau la cele ce se petreceau.

RASTIGNIREA

Pe când II duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.

²⁷ în urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, care se
boceau, îşi băteau pieptul, şi se tânguiau după El.

²⁸ Isus S-a întors spre ele, şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă
plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.

Căci iată vor veni zile, când se va zice: „Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut, şi de ţâţele care n-au alăptat!"

³⁰ Atunci vor începe să zică munţilor: „Cădeţi peste noi!" Şi dealurilor:
„Acoperiţi-ne!"

³¹ Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui

uscat?"

³² împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi
împreună cu Isus.

³³ Când au ajuns la locul, numit „Căpăţâna", L-au răstignit acolo, pe
şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga.

Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!" Ei şi-au împărţit haine Lui între ei, trăgând la sorţi.

ISUS INAINTEA LUI IROD

⁶ Când a auzit Pilat de Galilea, a întrebat dacă omul acesta este Galilean.

⁷ Şi când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.

⁸ Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune.

⁹ I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic.

¹⁰ Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo, şi-L pârâu cu
înferbântare.

¹¹ Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, după ce şi-a
bătut joc de El, şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi
la Pilat.

In ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.

ISUS INAINTEA SINEDRIULUI OSANDIREA

⁶³ Oamenii, care păzeau pe Isus, îl batjocoreau şi-L băteau.

⁶⁴ L-au legat la ochi, îl loveau peste faţă, şi-L întrebau, zicând:
„Prooroceşte, cine Te-a lovit?"

⁶⁵ Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocori.

⁶⁶ Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi
cărturarii s-au adunat împreună, şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au
zis:

⁶⁷ „Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!" Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi
spune, nu veţi crede;

⁶⁸ şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul-

⁶⁹ De acum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui
Dumnezeu."

⁷⁰ Toţi au zis: „Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?" Şi El le-a răspuns: „A?⁸

cum o spuneţi; da, sunt."

⁷¹ Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşin^e
auzit-o din gura Lui."

TAGADUIREA LUI PETRU

⁵⁴ După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marele'
preot. Petru mergea după El de departe.

Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei.

⁵⁶ O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el şj
a zis: „Şi omul acesta era cu El."

⁵⁷ Dar Petru s-a lepădat, şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc."

⁵⁸ Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii
aceia." Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei."

⁵⁹ Cam după un ceas, un altul întărea acelaş lucru, şi zicea: „Nu mai
încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este Galilean."

⁶⁰ Petru a răspuns: „Omule, nu ştiu ce zici." Chiar în clipa aceea, pe când
vorbea el încă, a cântat cocoşul.

⁶¹ Domnul S-a întors, şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte
de vorba pe care i-o spusese Domnul: „înainte ca să cânte cocoşul te vei
lepăda de Mine de trei ori."

⁶² Şi a ieşit afară, şi a plâns cu amar.