INVIEREA FICEI LUI IAIR FEMEIA CU SCURGERE DE SANGE

⁴⁰ La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi îl
aşteptau.

⁴^ Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus, şi L-a rugat să vină până la el acasă;

⁴² pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să
moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade.

⁴³ Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea
îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.

⁴⁴ Ea s-a apropiat pe dinapoi, şi s-a atins de poala hainei lui Isus. îndată,
scurgerea de sânge s-a oprit.

⁴⁵ Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?" Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru
şi cei ce erau cu El, au zis: „învăţătonile, noroadele Te împresoară şi Te
îmbulzesc, şi mai întrebi:"Cine s-a atins de Mine?"

⁴⁶ Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit
din Mine o putere."

⁴⁷ Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos
înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod, din ce pricină se atinsese
de El, şi cum fusese vindecată numai decât.

⁴⁸ Isus i-a zis: „îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit, du-te în
pace."

⁴⁹ Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii, şi-i
spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe învăţătorul."

⁵° Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită."

⁵¹ Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe nici unul să intre
împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.

⁵² Toţi plângeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: „Nu plângeţi; fetiţa n-a
murit, ci doarme."

⁵³ Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.

⁵⁴ Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână, şi a strigat
cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te!"

Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a ooruncit să-i dea să mănânce.

⁶ Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună numănui cele întâmplate.