CINE ESTE ACEST ISUS

Cine este, după părerea ta, personalitatea cea mai remarcabilă a tuturor timpurilor — cel mai mare învăţător, cel mai proeminent conducător?

Cine a făcut cel mai mult bme omenirii şi a trăit viaţa cea mai perfectă din câţi au trăit vreodată?

Dacă mergi în orice parte a lumii şi stai de vorbă cu oameni de orice religie, oricât de consacraţi ar fi ei religiei căreia îi aparţin, dacă cunosc cât de cât faptele istorice, vor trebui să admită că n-a existat nimeni asemenea lui Isus din Nazaret. El este persoanlitatea unică a tuturor timpurilor, care a schimbat cursul istoriei. Până şi data de pe ziarul de astăzi este o mărturie a faptului că Isus din Nazaret a trăit pe pământ acum aproape 2.000 de ani. Naşterea Lui stă la răscrucea istoriei, pe care o împarte în două ere (î.H. şi d. H).

protejarea minorilor, sclavia a fost abolită şi o mulţime de alte schimb- • s-au produs spre binele omenirii.

Vieţile indivizilor au fost de asemenea schimbate în mod radical Q exemplu, Lew Wallace, general şi geniu literar renumit, a fost mult^ vreme un ateu convins. Vreme de doi ani, el a studiat în bibliotecile cel mai mari ale Europei şi ale Americii, căutând informaţii pentru a scri_e o carte care să distrugă creştinismul pentru totdeauna. In timp ce scri_a al doilea capitol, el s-a trezit pe genunchi, rugându-se acestui Isus şj numindu-L, asemenea lui Toma de altădată, „Domnul meu şi Dumnezeul meu".

Datorită dovezilor puternice, de netăgăduit, el n-a mai putut să nege faptul că Isus era Fiul lui Dumnezeu. Mai târziu, el a scris romanul Ben Hur, unul din cele mai minunate roamne din epoca în care a trăit Hristos

în mod similar, ceva mai târziu, C. S. Lewis, profesor la universitatea din Oxford, Anglia, un agnostic care a negat divinitatea lui Hristos timp de ani de zile, în faţa dovezilor atât de copleşitoare, s-a văzut de asemenea nevoit să se supună acestui Isus, şi să-L recunoască ca Dumnezeul şi Mântuitorul său personal.

Domn, înşelător sau lunatic?

în faimoasa sa lucrare, Mers Christianity, Lewis face această afirma­ţie: „Un simplu om, care ar fi spus lucruri de felul celor pe care le-a spus Isus, n-ar putea fi un mare învăţător moral. El ar trebui să fie sau un lunatic — de calibrul unuia care se crede un ou clocit — sau un diavol din Iad. Trebuie să decizi: fie El a fost şi este Fiul lui Dumnezeu, fie un nebun, sau ceva mai rău. Poţi sa-L încarcerezi ca pe un nebun, sau să-I cazi la picioare, numindu-L Domn şi Dumnezeu. Dar nu veni cu ideea absurdă cum că El ar fi fost un mare învăţător al omenirii. El nu ne-a lăsat această posibilitate". Cine este Isus din Nazaret pentru tine? Viaţa ta pe acest pământ şi în eternitate este afectată de răspunsul pe care-1 dai la această întrebare.

Cele mai multe religii au fost fondate de fiinţe umane, având la baza filozofii omeneşti, reguli şi standarde de performanţă. Dacă i-ai elimin³ pe aceşti fondatori din disciplinele şi practicile acestor religii, ele nu s-ar schimba prea mult. Dar dacă L-ai elimina pe Isus din creştinism, n* mai rămâne nimic; căci creştinismul biblic nu este doar o filozoiie^ vieţii, nici un standard etic, sau o aderare la un ritual religios. Adevara creştinism se bazează pe o relaţie vie, personală, cu Mântuitorul m^v

^fondator care a învins moartea.

De-a lungul secolelor, cei mai mari învăţaţi care au cercetat dovezile învierii au crezut şi cred că Isus este viu. După ce a examinat dovezile învierii aduse de scriitorii Evangheliilor, Simon Greenleaf, o autoritate în materie de jurisdicţie legală de la Şcoala de Drept din Harvard, concluziona, referindu-se la urmaşii lui Isus: „De aceea, ar fi fost imposibil ca ei să fi persistat în afirmarea adevărurilor pe care le-au narat, dacă Isus n-ar fi înviat într-adevăr din morţi, şi dacă ei n-ar fi cunoscut acest lucru la fel de bine ca oricare altul".

John Singleton Copley, recunoscut ca unul din cei mai mari jurişti din istoria britanică, comenta: „Ştiu destul de bine ce înseamnă o dovadă valabilă, şi vă spun: dovezile de felul acelora care spijină realitatea învierii lui Hristos n-au putut fi zdrobite niciodată".

De-a lungul secolelor, creştinii s-au salutat între ei la Paşte cu salutul: „Hristos a înviat!" Răspunsul valabil la acest salut este: ,Adevărat a înviat!"

Bazele credinţei.

învierea este piatra de căpătâi a credinţei creştine. Există alte câteva motive, pentru care cei ce studiază faptele legate de înviere, cred că aceasta a avut loc cu adevărat.

Faptul acesta a fost prezis. Mai întâi, Isus însuşi Şi-a prezis moartea şi învierea şi ele au avut loc întocmai după cum le-a prezis El (vezi Luca 18:31-33).

Mormântul gol. în al doilea rând, învierea este singura explicaţie rezonabilă pentru mormântul Lui gol. O citire atentă a înregistrărilor iblice arată că mormântul în care fusese pus trupul lui Isus a fost bine Pazrt de către soldaţii romani şi sigilat cu o piatră uriaşă la intrare. Dacă, aşa cum pretind unii, Isus n-ar fi fost mort, ci doar leşinat, garda şi piatra ^e la intrarea mormântului I-ar fi împiedicat evadarea, cât şi orice ^ cercare din partea ucenicilor Săi de a-L elibera. Duşmanii lui Isus nu ^ arti furat trupul, deoarece absenţa acestuia din mormânt n-ar fi făcut

^Cat să încurajeze credinţa în înviere, sin ^{Sa arătat viu în} f^at^a multora. în al treilea rând, învierea este Ucenf^{3 eXpl}*^ca^^e Pentru apariţiile ulterioare ale lui Isus Hristos în faţa ^lcilor. După învierea Sa, Isus a apărat în cel puţin zece ocazii îh faţa celor ce-L cunoscuseră, chiar la peste 500 deodată. El a dovedit că a ^ apariţii nu erau halucinaţii. El a stat de vorbă cu ei şi ei L-au atins

Naşterea Bisericii. în al patrulea rând, învierea este sin», explicaţie raţională pentru începutul Bisericii Creştine_; Biserica Crest' este, cu siguranţă, cea mai uriaşă instituţie care a existat vreodată" istoria lumii. Nenumărate predici rostite în decursul secolelor, au avi** de-a face cu învierea lui Isus (Fapte 2:14-36). în mod evident, biseri primară ştia că acesta era fundamentul mesajului ei. Duşmanii lui Isu_s şi ai urmaşilor Lui ar fi putut să-i oprească în propovăduirea acestui mesaj, prin simpla scoatere la iveală a trupului Lui Isus.

Vieţile transformate. în al cincilea rând, învierea este singura explj. caţie rezonabilă pentru vieţile transformate ale ucenicilor lui Isus. Ei îl părăsiseră înainte de răstingnire; după moartea Lui, ei erau descurajaţi şi plini de frică. Ei nu se aşteptau ca Isus să învie din morţi (Luca 24:1-11).

Totuşi, după înviere şi după experienţa avută la Rusalii, aceiaşi urmaşi ai Lui, descurajaţi şi deziluzionaţi, au fost transformaţi prin puterea măreaţă a lui Hristos cel înviat. în Numele Lui, ei au întors lumea pe dos. Mulţi şi-au pierdut vieţile pentru credinţă; alţii au fost persecutaţi în mod îngrozitor. Purtarea lor curajoasă nu poate fi înţeleasă decât pe baza convingerii că Isus Hristos înviase cu adevărat — fapt pentru care merita să-şi dea viaţa.

în peste 50 de ani de lucru printre intelectualii din lumea universitară, n-am întâlnit încă vreo persoană care să fi luat în considerare în mod sin­cer dovezile copleşitoare ale divinităţii şi învierii lui Isus din Nazaret, şi care să nu admită faptul că El este Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel promis. Aceia dintre ei care nu cred, trebuie să mărturisească în mod sincer că nu şi-au pus timp deoparte să citească sau să cerceteze faptele istorice legate de Isus.