ISUS ADUS IN TEMPLU

²¹ Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur pruncul, I-au
pus numele ISUS, nume, care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El
zămislit în pântece.

²² Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după Legea lui
Moise, Iosif şi Măria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze
înaintea Domnului, —

²³ după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte
bărbătească va fi închinat Domnului",

²⁴ şi ca să aducă jertfa: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei,
după cum este poruncit în Legea Domnului.

PASTORII DIN BETLEEM

In ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.

⁹ Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare.

¹⁰ Dai- îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va
fi o mare bucurie pentru tot norodul:

astăzi în cetatea Iui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este

Hristos, Domnul.

Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în

scutece şi culcat într-o iesle."

Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu, şi zicând:

„Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui."

După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem, şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul."

S-au dus în grabă, şi au găsit pe Măria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle.

NASTEREA LUI ISUS HRISTOS

¹ în vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.

² înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.

³ Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

⁴ Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în ludea, în cetatea lui David, numită Betleem, — pentru că era din casa şi din seminţia lui David, —

⁵ să se înscrie împreună cu Măria, logodnica lui, care era însărcinată.

⁶ Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Măria.

⁷ Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

CANTAREA LUI ZAHARIA

⁶⁷ Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a proorocit, şi a zis:

⁶⁸ „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat
şi a răscumpărat pe poporul Său.

⁶⁹ Şi ne-a ridicat o mântuire puternică (Greceşte: un corn de mântuire.)
în casa robului Său David,

⁷⁰ cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, care au fost din vechime;

⁷¹ mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc!
⁷²> Astfel îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, şi îşi aduce aminte
de legământul Lui cel sfânt,

⁷³ potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,

⁷⁴ că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui
să-I slujim fără frică,

⁷⁵ trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii
noastre.

⁷⁶ Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea înalt. Căci vei
merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui,

⁷⁷ şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea
păcatelor lui; —

⁷⁸ datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a
cercetat Soarele care răsare din înălţime,

⁷⁹ ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii, şi să ne
îndrepte picioarele pe calea păcii!"

⁸⁰ Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

NASTEREA LUI IOAN BOTEZATORUL

⁵⁷ Elisavetei i s-a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu.

⁵⁸ Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de
ea, şi se bucurau împreună cu ea.

⁵⁹ în ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să-i pună
numele Zaharia, după numele tatălui său.

⁶⁰ Dai- mama lui a luat cuvântul, şi a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan."

⁶¹ Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta."

⁶² Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i
pună numele.

^³ Zaharia a cerut o tăbliţă de scris, şi a scris, zicând: „Numele lui este Ioan." Şi toţi s-au minunat.

⁶⁴ în clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, şi el vorbea şi
binecuvânta pe Dumnezeu.

⁶⁵ Pe toţi vecinii i-a apucat frica, şi în tot ţinutul acela muntos al Iudeii,
se vorbea despre toate aceste lucruri.

⁶⁶ Toţi cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, şi ziceau: „Oare ce va fi
pruncul acesta?" Şi mâna Domnului era într-adevăr cu el.

CANTAREA MARIEI

³⁹ Măria s-a sculat chiar în zilele acelea, şi a plecat în grabă spre munţi,
într-o cetate a lui Iuda.

⁴⁰ A intrat în casa lui Zaharia, şi a urat de bine Elisavetei.

⁴¹ Cum a auzit Elisaveta urarea Măriei, i-a săltat pruncul în pântece, şi
Elisaveta s-a umplut de Duhul Sfânt.

⁴² Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei, şi
binecuvântat este rodul pântecelui tău.

⁴³ Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?

⁴⁴ Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat
pruncul în pântece de bucurie.

⁴⁵ Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile, care i-au fost spuse
din partea Domnului, se vor împlini."

⁴⁶ Şi Măria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul,

⁴⁷ şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,

pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,

⁴⁹ pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele
Lui este sfânt,

⁵⁰ şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.

⁵¹ El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile, pe care le aveau cei

mândri în inima lor.

A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat ne cei smeriţi.

⁵² Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.

A venit in ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa, —

⁵³cum făgăduise părinţilor noştri, — faţă de Avraam şi sămânţa lui în
veac."

⁵⁴Măria a rămas împreună cu Elisaveta cam trei luni. Apoi s-a întors
acasă.

VESTIREA NASTERII LUI ISUS HRISTOS

în luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate
din Galilea, numită Nazaret,

²⁷ la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David.
Numele fecioarei era Măria.

²⁸ îngerul a intrat la ea, şi a zis: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare
har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!"

²⁹ Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Măria se întreba singură
ce putea să însemne urarea aceasta.

³⁰ îngerul i-a zis: „Nu te teme, Mărie; căci ai căpătat îndurare înaintea
lui Dumnezeu.

³¹ Şi iată că vei rămâne însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune
numele Isus.

³² El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea înalt; şi Domnul
Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.

³³ Va împăraţi peste casa lui Iacov în veci, şi împărăţia Lui nu va avea
sfârşit."

³⁴ Măria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu
de bărbat?"

³⁵ îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea
Celui Prea înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine,
va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

³⁶ Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrâneţe; şi ea
căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună.

³⁷ Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.

³⁸ Măria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!"
Şi îngerul a plecat de la ea.

INGRIJORARILE

²² Isus a zis apoi ucenicilor săi: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi, cu
privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la
trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.

²³ Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât
îmbrăcămintea.

²⁴ Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră,
n-au nici cămară, nici grânar: şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai
de preţ sunteţi voi decât păsările!

²⁵ Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot
la lungimea vieţii lui?

²⁶ Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai
îngrijoraţi de celelalte?

²⁷ Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes:
totuşi vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca
unul din ei.

²⁸ Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar
mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi,
puţin credincioşilor?

VESTIREA NASTERII LUI IOAN BOTEZATORUL

⁵ în zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisaveta.

⁶ Amândoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului.

⁷ N-aveau copii, pentru că Elisaveta era stearpă; şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.

⁸ Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui,

⁹ după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămâieze în Templul Domnului.

¹⁰ în ceasul tămâierii, toată mulţimea norodului se ruga afară.

¹¹ Atunci un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, şi a stat în picioare
la dreapta altarului pentru tămâiere.

¹² Zaharia s-a înspăimântat, când 1-a văzut; şi 1-a apucat frica.

¹³ Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost
ascultată. Nevastă-ta Elisaveta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune
numele Ioan.

¹⁴ El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor
bucura de naşterea lui.

¹⁵ Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură
ameţitoare, şi se va umplea de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii
sale.

¹⁶ El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.

¹⁷ Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să
întoarcă inimile părinţilor la copii,

şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El."

¹⁸ Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu
sunt bătrân, şi nevastă-mea este înaintată în vârstă."

¹⁹ Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui
Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună.

²⁰ Iată că vei fi mut, şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor
întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor
împlini la vremea lor."

²¹ Norodul însă aştepta pe Zaharia, şi se mira de zăbovirea lui în
Templu.

²² Când a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese
o vedenie în Templu. El le făcea semne într-una, şi a rămas mut.

²³ După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă.

²⁴ Peste câtva timp, Elisaveta, nevasta lui, a rămas însărcinată, şi s-a
ţinut ascunsă de tot cinci luni. „Căci", zicea ea,

²⁵ „iată ce mi-a făcut Domnul, când Şi-a aruncat ochii spre mine, ca
să-mi ia ocara dintre oameni."

CUVANT INAINTE

¹ Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi,

² după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început, şi au ajuns slujitori ai Cuvântului,

³ am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele,

⁴ ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor, pe care le-ai primit prin viu grai.