CANTAREA LUI ZAHARIA

⁶⁷ Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a proorocit, şi a zis:

⁶⁸ „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat
şi a răscumpărat pe poporul Său.

⁶⁹ Şi ne-a ridicat o mântuire puternică (Greceşte: un corn de mântuire.)
în casa robului Său David,

⁷⁰ cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, care au fost din vechime;

⁷¹ mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc!
⁷²> Astfel îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, şi îşi aduce aminte
de legământul Lui cel sfânt,

⁷³ potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,

⁷⁴ că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui
să-I slujim fără frică,

⁷⁵ trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii
noastre.

⁷⁶ Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea înalt. Căci vei
merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui,

⁷⁷ şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea
păcatelor lui; —

⁷⁸ datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a
cercetat Soarele care răsare din înălţime,

⁷⁹ ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii, şi să ne
îndrepte picioarele pe calea păcii!"

⁸⁰ Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.