CANTAREA MARIEI

³⁹ Măria s-a sculat chiar în zilele acelea, şi a plecat în grabă spre munţi,
într-o cetate a lui Iuda.

⁴⁰ A intrat în casa lui Zaharia, şi a urat de bine Elisavetei.

⁴¹ Cum a auzit Elisaveta urarea Măriei, i-a săltat pruncul în pântece, şi
Elisaveta s-a umplut de Duhul Sfânt.

⁴² Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei, şi
binecuvântat este rodul pântecelui tău.

⁴³ Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?

⁴⁴ Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat
pruncul în pântece de bucurie.

⁴⁵ Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile, care i-au fost spuse
din partea Domnului, se vor împlini."

⁴⁶ Şi Măria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul,

⁴⁷ şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,

pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,

⁴⁹ pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele
Lui este sfânt,

⁵⁰ şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.

⁵¹ El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile, pe care le aveau cei

mândri în inima lor.

A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat ne cei smeriţi.

⁵² Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.

A venit in ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa, —

⁵³cum făgăduise părinţilor noştri, — faţă de Avraam şi sămânţa lui în
veac."

⁵⁴Măria a rămas împreună cu Elisaveta cam trei luni. Apoi s-a întors
acasă.