VESTIREA NASTERII LUI IOAN BOTEZATORUL

⁵ în zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisaveta.

⁶ Amândoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului.

⁷ N-aveau copii, pentru că Elisaveta era stearpă; şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.

⁸ Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui,

⁹ după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămâieze în Templul Domnului.

¹⁰ în ceasul tămâierii, toată mulţimea norodului se ruga afară.

¹¹ Atunci un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, şi a stat în picioare
la dreapta altarului pentru tămâiere.

¹² Zaharia s-a înspăimântat, când 1-a văzut; şi 1-a apucat frica.

¹³ Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost
ascultată. Nevastă-ta Elisaveta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune
numele Ioan.

¹⁴ El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor
bucura de naşterea lui.

¹⁵ Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură
ameţitoare, şi se va umplea de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii
sale.

¹⁶ El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.

¹⁷ Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să
întoarcă inimile părinţilor la copii,

şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El."

¹⁸ Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu
sunt bătrân, şi nevastă-mea este înaintată în vârstă."

¹⁹ Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui
Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună.

²⁰ Iată că vei fi mut, şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor
întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor
împlini la vremea lor."

²¹ Norodul însă aştepta pe Zaharia, şi se mira de zăbovirea lui în
Templu.

²² Când a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese
o vedenie în Templu. El le făcea semne într-una, şi a rămas mut.

²³ După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă.

²⁴ Peste câtva timp, Elisaveta, nevasta lui, a rămas însărcinată, şi s-a
ţinut ascunsă de tot cinci luni. „Căci", zicea ea,

²⁵ „iată ce mi-a făcut Domnul, când Şi-a aruncat ochii spre mine, ca
să-mi ia ocara dintre oameni."