VINDECAREA ROBULUI UNUI SUTAS

¹ După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului, care-L asculta, Isus a intrat în Capemaum.

² Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult, şi care era bolnav pe moarte.

Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătrâni ai Iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui.

⁴ Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, şi au zis: „Face

să-i faci acest bine;

5 • ■

căci iubeşte neamul nostru, şi el ne-a zidit sinagoga."

Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, când sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu.

De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci, zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit.

Căci şi eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: „Du-te!" şi se duce; altuia: „Vino!" şi vine; şi robului meu: „Fă cutare lucru!" şi-1 face "

Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul, care mergea după El, şi a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare."

¹⁰ Când s-au întors acasă, trimeşii au găsit sănătos pe robul care fusese
bolnav.

CASA ZIDITA PE STANCA

⁴⁶ De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!" şi nu faceţi ce spun Eu?

⁴⁷ Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude
cuvintele Mele, şi le face.

⁴⁸ Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte,
şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape, şi s-a năpustit
şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe
stâncă.

⁴⁹ Dai^- cine aude şi nu face, se aseamănă cu un om, care a zidit o casă pe
pământ, fără temelie. Şi s-a năpustit şivoiul asupra ei, ea s-a prăbuşit
îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare."

PAIUL SI BARNA POMUL SI ROADA

³⁷ Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi;
iertaţi, şi vi se va ierta.

³⁸ Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună,
îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deas ipra. Căci cu ce măsură veţi
măsura, cu aceea vi se va măsura."

³⁹ Le-a spus şi pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un
alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?

⁴⁰ Ucenicul nu este mai pe sus de învăţătorul lui; dar orice ucenic
desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.

⁴¹ De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de
seamă la bârna din ochiul tău?

⁴² Sau cum poţi să zici fratelui tău: „Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din
ochi" şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţamicule, scoate
întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din
ochiul fratelui tău.

⁴³ Nu este nici un pom bun, care să facă rod rău, şi nici un pom rău care
să facă rod bun.

⁴⁴ Căci orice pom se cunoaşte după roadă lui. Nu se strâng smochine din
spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.

⁴^ Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.

IUBIREA VRASMASILOR

²⁷ Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri,
faceţi bine celor ce vă urăsc,

²⁸ binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă
rău cu voi.

²⁹ Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia
cineva haina cu sila, nu-1 opri să-ţi ia şi cămaşa.

³⁰ Oricui îţi cere, dă-i; şi celuice-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.

³¹ Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.

³² Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii
iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.

³³ Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi
păcătoşii fac aşa.

³⁴ Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi,
ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să
ia înapoi întocmai.

³⁵ Voi însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut,
fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi
fi fiii Celui Prea înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei
răi.

³⁶ Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.

FERICIRILE

Atunci Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi, şi a zis: „Ferice de voi, care sunteţi săraci, pentru că împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!

Ferice de voi, care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde!

Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!

Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii. ^ Dar, vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea!

Vai de voi, care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi! Vai de voi, care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi vă veţi tângui!

²⁶ Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa
făceau părinţii lor eu proorocii mincinoşi!

ALEGEREA CELOR DOISPREZECE

¹² în zilele acela, Isus S-a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toat;
noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

¹³ Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales dintre ei
doisprezece, pe care i-a numit apostoli, şi anume:

¹⁴ Pe Simon, pe care l-a numit şi Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov,
pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu;

'⁵ pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zilotui, ¹⁶ pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător.

OMUL CU MANA USCATA

⁶ în altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă, şi învăţa pe norod. Acolo era un om, care avea mâna dreaptă uscată.

⁷ Cărturarii şi Fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-1 va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască.

⁸ Dar El le ştia gândurile; şi a zis omului, care avea mâna uscată: „Scoală-te, şi stai în mijloc." El s-a sculat, şi a stat în picioare.

⁹ Şi Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?"

¹⁰ Atunci, Şi-a rotit privirile peste toţi, şi a zis omului: „întinde-ţi
mâna!" El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.

¹¹ Ei turbau de mânie, şi s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.

SPICELE DE GRAU SI SABATUL

¹ într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile, şi le mâncau.

² Unii dintre Farisei le-au zis: „Pentruce faceţi ce nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?"

³ Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit, el, şi cei ce erau împreună cu el?

⁴ Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele, şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că nu era îngăduit să le mănânce decât preoţii?"

⁵ Şi le zicea: „Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului."

INTREBAREA DESPRE POST

³³ Ei I-au zis: „Ucenicii lui Ioan, ca şi ai Fariseilor, postesc des, şi fac
rugăciuni, pe când ai Tăi mănâncă şi beau."

³⁴ El le-a răspuns: „Oare puteţi face pe nuntaşi să postească în timpul
când mirele este cu ei?

³⁵ Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti în acele
zile."

³⁶ Le-a spus şi o pildă: „Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic, ca
să-1 pună la o haină veche; altmintrelea, rupe şi haina cea nouă, şi nici
petecul luat de la ea, nu se potriveşte la cea veche.

³⁷ Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altmintrelea, vinul cel
nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc;

³⁸ ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi, şi amândouă se păstrează.

³⁹ Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, căci zice:
„Este mai bun cel vechi"

CHEMAREA LUI LEVI

După aceea Isus a ieşit afară, şi a văzut pe un vameş, numit Levi, Şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!"

Vameşul a lăsat totul, s-a sculat, şi a mers după El.

²⁹ Levi I-a făcut un ospăţ mare la ei în casă; şi o mulţime de vameşi şi
de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei.

³⁰ Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau ucenicilor Lui: „Pentruce
mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?

³¹ Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor,
ci cei bolnavi.

³² N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi ci pe cei păcătoşi."

VINDECAREA UNUI SLABANOG

¹⁷ într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte Farisei şi învăţători ai
Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim,
stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.

¹⁸ Şi iată că nişte oameni purtau într-un pat pe un slăbănog, şi căutau
să-1 ducă înăuntru, ca să-1 pună înaintea Lui.

¹⁹ Fiindcă n-aveau pe unde să-1 ducă înăuntru, din pricina norodului,
s-au suit pe acoperişul casei, şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în
mijlocul adunării, înaintea lui Isus.

²⁰ Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!"

²¹ Cărturarii şi Fariseii au început să cârtească, şi să zică în ei înşişi:
„Cine este acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât
singur Dumnezeu?"

²² Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis:

„Pentruce cârtiţi în inimile voastre?

Ce este mai lesne: a zice: „Păcatele îţi sunt iertate", sau a zice: „Scoală-te, şi umblă?"

Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: — „Ţie îţi poruncesc", a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă."

Şi numaidecât, slăbănogul s-a sculat, în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu.

Toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite."

VINDECAREA UNUI LEPROS

¹² Isus era într-una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L-a
văzut, s-a aruncat cu faţa la pământ, L-a rugat, şi I-a zis: „Doamne dacă
vrei, poţi să mă curăţeşti."

¹³ Isus a întins mâna, S-a atins de el, şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!"
îndată, l-a lăsat lepra.

¹⁴ Apoi i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te", i-a zis El, „de te
arată preotului, şi adu pentru curăţirea ta ce a rânduit Moise, ca mărturie
pentru ei."

'⁵ Se răspândea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se strângeau cu grămada, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de boalele lor.

¹⁶ Iar El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga.

PESCUIREA MINUNATA

¹ Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret şi îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu,

² Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejile.

³ S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a şezut jos, şi învăţa pe noroade din corabie.

⁴ Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărtează-o la adânc, şi aruncaţi-vă mrejile pentru pescuire."

Drept răspuns, Simon I-a zis: „învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit, şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejile!"

⁶ După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejile.

⁷ Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile.

⁸ Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus, şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos."

⁹ Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii, pe care o făcuseră.

'° Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni."

¹¹ Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, şi au mers după El.

VINDECAREA MAI MULTOR BOLNAVI

⁴⁰ La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boale,
îi aduceau la El. El îşi punea mâinile peste fiecare din ei, şi-i vindeca.

⁴¹ Din mulţi ieşeau şi draci, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul,
Fiul lui Dumnezeu." Dar El îi mustra, şi nu-i lăsa să vorbească, pentru
că ştiau că El este Hristosul.

⁴² Când s-a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu.
Noroadele au început să-L caute în toate părţile, şi au ajuns până la El:
voiau să-L oprească să nu plece de la ei.

⁴³ Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia împărăţiei lui
Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimis."

⁴⁴ Şi propovăduia în sinagogile Galileii.

VINDECAREA UNUI INDRACIT IN CAPEMAUM

S-a pogorât în Capemaum, cetate din Galilea, şi acolo învăţa pe

oameni în ziua Sabatului.

Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că vorbea cu putere.

In sinagogă se afla un om, care avea un duh de drac necurat, şi care a strigat cu glas tare:

„Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu."

Isus l-a certat, şi i-a zis: „Taci, şi ieşi afară din omul acesta!" Şi dracul, după ce I-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău.

Toţi au fost cuprinşi de spaimă, şi ziceau unii către alţii: Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate,

şi ele ies afară!" 37 *

Şi I s-a dus vestea în toate împrejurimile.

ISUS PROPOVADUIESTE LA NAZARET

¹⁶ A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua
Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească,

¹⁷ şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul
unde era scris:

¹⁸ „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc
săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită,
să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea
vederii; să dau drumul celor apăsaţi,

¹⁹ şi să vestesc anul de îndurare a! Domnului."

²⁰ în urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, şi a şezut jos.
Toţi cei ce se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El.

²¹ Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea
din Scriptură, pe care le-aţi auzit."

²² Şi toţi îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, care
ieşeau din gura Lui, şi ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?"

²³ Isus le-a zis: „Fără îndoială, îmi veţi spune zicala aceea: „Doctore,
vindecă-te pe tine însuţi"; şi îmi veţi zice: „Fă şi aici, în patria Ta, tot ce
am auzit că ai făcut în Capemaum."

²⁴ „Dar", a adăugat El „adevărat vă spun că, nici un prooroc nu este
primit bine în patria lui.

²⁵ Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat
cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni, şi când a venit o foamete mare
peste toată ţara, erau multe văduve în Israel;

²⁶ şi totuşi Ilie n-a fost trimis la nici una din ele, afară de o văduvă din
Sarepta Sidonului.

²⁷ Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea proorocului Elisei; şi totuşi
nici unul din ei n-a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul."

²⁸ Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de
mânie.

²⁹ Şi s-au sculat, L-au scos afară din cetate, şi L-au dus până în
sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în
prăpastie.

³⁰ Dai- Isus a trecut prin mijlocul lor, şi a plecat de acolo.

ISPITIREA LUI ISUS HRISTOS

¹ Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan, şi a fost dus de Duhul în pustie,

² unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit.

³ Diavolul l-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine."

⁴ Isus i-a răspuns: „Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu."

⁵ Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului,

⁶ şi I-a zis: „Ţie îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată, şi o dau oricui voiesc.

⁷ Dacă dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta."

⁸ Drept răspuns, Isus i-a zis: „înapoia Mea, Satano! Este scris: Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui să-I slujeşti."

⁹ Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşină acoperişului Templului, şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;"

¹⁰ căci este scris: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească;"

¹¹ şi: „Ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de
vreo piatră."

¹² Isus i-a răspuns: „S-a spus: Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul
tău."

¹³ După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la
o vreme.

CARTEA NEMULUI LUI ISUS HRISTOS

²³ Isus avea aproape treizeci de ani, când a început să înveţe pe norod;
şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli,

²⁴ fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,

²⁵ fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui
Nagai,

²⁶ fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Ioseh, fiul lui
Ioda,

²⁷ fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul
lui Neri,

²⁸ fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui
Er,

²⁹ fiul lui Isus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,

³⁰ fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui
Eliachim,

³¹ fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui
David,

^JZ fiul lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason,

•5-3

fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Ami, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda,

³⁴ fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor,

³^fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala, fiul lui Căinam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,

³⁷ fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan,

fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.

PROPOVADUIREA LUI IOAN BOTEZATORUL

¹ în anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, — pe când Pilat din Pont era dregător în ludea, Irod, cârmuitor al Galileii', Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei şi al Trahonitei, Lisania, cârmuitor al Abilenei,

² şi în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa, — Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia în pustie.

³ Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului, şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor,

⁴ după cum este scris în cartea cuvintelor proorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.

⁵ Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate, şi drumurile zgronţuroase vor fi netezite.

⁶ Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu."

⁷ Ioan zicea dar noroadelor, care veneau să fie botezate de el:"Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?

⁸ Faceţi dar roduri vrednice de pocăinţa voastră, şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă:, A^vem P^e Avraam ca tată!" Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.

⁹ Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face rod bun, este tăiat şi aruncat în foc."

¹⁰ Noroadele îl întrebau, şi ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?"

¹¹ Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine, să împartă cu cine
n-are nici una; şi cine are de mâncare, să facă la fel."

¹² Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi, şi i-au zis: „Invăţătorule, noi
ce trebuie să facem?"

¹³ El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost
poruncit să luaţi."

'⁴ Nişte ostaşi îl întrebau şi ei, şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?" El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţămiţi cu lefurile voastre."

¹⁵ Fiindcă norodul era în aşteptare, şi toţi se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul, '⁶ Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine, şi căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

¹⁷ Acela are lopata în mână; îşi va curaţi aria cu desăvârşire, şi îşi va
strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se
stinge."

ISUS IN TEMPLU LA VARSTA DE DOISPREZECE ANI

⁴¹ Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul
Pastelor.

⁴² Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul
praznicului.

Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas îh Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta.

⁴⁴ Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie, şi au mers cale de o zi,
şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.

⁴⁵ Dar nu L-au găsit, şi s-au întors la Ierusalim să-L caute.

⁴⁶ După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor,
ascultându-i şi punându-le întrebări.

⁴⁷ Toţi care-L auzeau, rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.

⁴⁸ Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a
zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu
Te-am căutat cu îngrijorare."

⁴⁹ El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa
Tatălui Meu?"

⁵⁰ Dai^- ei n-au înţeles spusele Lui.

⁵¹ Apoi S-a pogorât împreună cu ei, a venit la Nazaret, şi le era supus.
Mamă-Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.

Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înamtea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

CANTAREA LUI SIMEON

²⁵ Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o
viaţă sfântă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui
Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.

²⁶ Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul
Domnului.

²⁷ El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii
înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea
Legea,

²⁸ Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu, şi a zis:

²⁹ „Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.

³⁰ Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta,

³¹ pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor,

³² lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel."

³³ Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.

³⁴ Simeon i-a binecuvântat, şi a zis Măriei, mama Lui: „Iată, Copilul
acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie
un semn, care va stârni împotrivire.

³⁵ Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere
gândurile multor inimi."

Mai era acolo şi o proorocită, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă, şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.

³⁷ Rămasă văduvă, şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se
depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu
rugăciuni.

³⁸ A venit şi ea în acelaş ceas, şi a început să laude pe Dumnezeu, şi să
vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului.