VINDECAREA UNUI SLABANOG

¹⁷ într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte Farisei şi învăţători ai
Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim,
stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.

¹⁸ Şi iată că nişte oameni purtau într-un pat pe un slăbănog, şi căutau
să-1 ducă înăuntru, ca să-1 pună înaintea Lui.

¹⁹ Fiindcă n-aveau pe unde să-1 ducă înăuntru, din pricina norodului,
s-au suit pe acoperişul casei, şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în
mijlocul adunării, înaintea lui Isus.

²⁰ Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!"

²¹ Cărturarii şi Fariseii au început să cârtească, şi să zică în ei înşişi:
„Cine este acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât
singur Dumnezeu?"

²² Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis:

„Pentruce cârtiţi în inimile voastre?

Ce este mai lesne: a zice: „Păcatele îţi sunt iertate", sau a zice: „Scoală-te, şi umblă?"

Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: — „Ţie îţi poruncesc", a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă."

Şi numaidecât, slăbănogul s-a sculat, în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu.

Toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite."