PESCUIREA MINUNATA

¹ Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret şi îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu,

² Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejile.

³ S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a şezut jos, şi învăţa pe noroade din corabie.

⁴ Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărtează-o la adânc, şi aruncaţi-vă mrejile pentru pescuire."

Drept răspuns, Simon I-a zis: „învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit, şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejile!"

⁶ După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejile.

⁷ Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile.

⁸ Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus, şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos."

⁹ Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii, pe care o făcuseră.

'° Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni."

¹¹ Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, şi au mers după El.