PILDA JUDECATORULUI NEDREPT

¹ Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.

² El le-a zis: „într-o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.

³ în cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi-i zicea: „Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu."

⁴ Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: „Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,

⁵ totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate ca să nu tot

vină să-mi bată capul."

⁶ Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept?

⁷ Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?

⁸ Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?"

TANARUL BOGAT

¹⁸ Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule învăţător, ce trebuie să fac ca
să moştenesc viaţa vecinică?"

¹⁹ „Pentruce Mă numeşti bun?" i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun
decât Unul singur: Dumnezeu.

²⁰ Ştii poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci
o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta."

²¹ „Toate aceste lucruri," I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea."

²² Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis:„îţi mai lipseşte un lucru: vinde
tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi
urmează-Mă."

²³ Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat.

²⁴ Isus a văzut că s-a întristat de tot, şi a zis: „Cât de anevoie vor intra în
împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!

²⁵ Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să
intre un om bogat în împărăţia lui Dumnezeu."

²⁶ Cei ce-L ascultau, au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?"

²⁷ Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la
Dumnezeu."

Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat."

29 • t

Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru împărăţia lui Dumnezeu şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa vecinică."

PILDA VAMESULUI SI A FARISEULUI

⁹ A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi.

¹⁰„Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş.

¹¹ Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel:
„Dumnezeule, îţi mulţămesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi,
nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.

¹² Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate
veniturile mele."

¹³ Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer;
ci se bătea în piept, şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!"

¹⁴ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit
neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se
smereşte, va fi înălţat."

Pilda judecătorului nedrept

¹ Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.

² El le-a zis: „într-o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.

³ în cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi-i zicea: „Fă-mi dreptate în  cearta cu pârâşul meu."

⁴ Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: „Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,

⁵ totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul."

⁶ Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept?

⁷ Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?

⁸ Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?"

VENIREA FIULUI OMULUI

Şi a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea.

²³ Vi se va zice: „Iată-L aici, iată-L acolo!" Să nu vă duceţi, nici să nu-i
urmaţi.

²⁴ Căci, cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la
cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.

²⁵ Dar mai întâi trebuie să sufere multe, şi să fie lepădat de neamul
acesta.

Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului:

mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.

Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;

dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi.

³⁰ Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.

In ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei, şi îşi va avea vasele în casă, să nu se pogoare să le ia; şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu

se mai întoarcă.

 

^ Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.

Oricine va căuta să-şi scape viaţa, o va pierde; şi oricine o va pierde, ova găsi.

Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaş pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;

două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată. Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat." Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?" Iar El a răspuns: „Unde va fi trupul acolo se vor strânge vulturii."

CEI ZECE LEPROSI

¹¹ Isus mergea spre Ierusalim, şi a trecut printre Samaria şi Galilea.

¹² Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei au stat
departe,

¹³ şi-au ridicat glasul, şi au zis: „Isuse, invăţătorule, ai milă de noi!"

¹⁴ Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!" Şi pe
când se duceau, au fost curăţiţi.

¹⁵ Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu
cu glas tare.

¹⁶ S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus, şi I-a mulţumit. Era
Samaritean.

¹⁷ Isus a luat cuvântul, şi a zis: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar
ceilalţi nouă, unde sunt?

¹⁸ Nu s-a găsi/, decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui
Dumnezeu?"

¹⁹ Apoi i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit."

ROBI NETREBNICI

⁷ Cine dintre voi, dacă are un rob, care ară sau paşte oile, îi va zice, când vine de la câmp: „Vino îndată, şi şezi la masă?"

⁸ Nu-i va zice mai degrabă: „Găteşte-mi să mănânc, încinge-te, şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu?"

⁹ Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.

¹⁰ Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi:
„Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem."

PRILEJURILE DE PACATUIRE

¹ Isus a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!

² Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât, şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.

³ Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-1! Şi dacă-i pare rău, iartă-1!

⁴ Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: „îmi pare rău!" — să-1 ierţi.

' Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!"

⁶ Şi Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: „Desrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare", şi v-ar asculta.

PILDA BOGATULUI NEMILOSTIV

¹⁹ „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare
zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.

²⁰ La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.

²¹ Şi dorea mult să se sature cu fărămiturile, care cădeau de la masa
bogatului; până şi cânii veneau şi-i lingeau bubele.

²² Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam.
A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.

²³ Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus,
a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui,

²⁴ şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimete pe Lazăr
să-şi moaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci
grozav sunt chinuit în văpaia aceasta."

⁵,jFiule", i-a răspuns Avraam, „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.

²⁶ Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa

ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată."

Bogatul a zis: „Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimeţi pe Lazăr în

casa tatălui meu; 28 • . .

căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin."

_3Q Avraam a răspuns: „Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei."

>,Nu, părinte Avraame", a zis el; „ci dacă se va duce la ei cineva din njorţi, se vor pocăi."

Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu ^vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi."

MUSTRARI FACUTE FARISEILOR

¹⁴ Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile
acestea, şi îşi băteau joc de El.

¹⁵ Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor,
dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între
oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

'⁶ Legea şi proorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.

Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege.

Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei, preacurveşte.

PILDA ISPRAVNICULUI NECREDINCIOS

¹ Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pârât la el că-i risipeşte averea.

² El l-a chemat, şi i-a zis: „Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic."

³ Ispravnicul şi-a zis: „Ce am să fac, dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.

⁴ Ştiu ce am să fac, pentruca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor."

⁵ A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său, şi a zis celui dintâi: „Cât eşti dator stăpânului meu?"

⁶ „O sută de măsuri de untdelemn", a răspuns el. Şi i-a zis: „Ia-ţi zapisul, şi şezi degrabă de scrie cincizeci."

Apoi a zis altuia: „Dar tu, cât eşti dator?" „O sută de măsuri de grâu", a răspuns el. Şi i-a zis: „Ia-ţi zapisul, şi scrie optzeci."

⁸ Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.

⁹ Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentruca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile vecinice.

Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari.

¹¹ Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile (Greceşte: Mamona.)
nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?

¹² Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al
vostru?

¹³ Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va
iubi pe celălalt, sau va ţinea numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu
puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona."

PILDA FIULUI RISIPITOR

¹¹ El a mai zis: „Un om avea doi fii.

¹² Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere, ce
mi se cuvine." Şi tatăl le-a împărţit averea.

¹³ Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul, şi a plecat într-o
ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată.

¹⁴ După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a
început să ducă lipsă.

¹⁵ Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a
trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.

¹⁶ Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele, pe care le mâncau porcii,
dar nu i le da nimeni.

Şi-a venit în fire, şi a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!

⁸ Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta,

¹⁹ şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din

argaţii tăi."

Şi s-a sculat, şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a

sărutat mult.

Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu

mai sunt vrednic să mă chem fiul tău."

Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi-1 cu ea; puneţi-i un inel în deget, şi încălţăminte în picioare. ^ Aduceţi viţelul cel îngrăşat, şi tăiaţi-1. Să mâncăm şi să ne veselim; căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit." i au început să se veselească. Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri. ₂₇ A chemat pe unul din robi, şi a început să-1 întrebe ce este.

Robul acela i-a răspuns: „Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat steiul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine."

El s-a întărâtat de mânie, şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară, şi l-a rugat să intre.

²⁹ Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: „Iată, eu îţi slujesc ca un rob de
atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai
dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei;

³⁰ iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile
desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat."

³¹ „Fiule", i-a zis tatăl, „tu întotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este
al tău.

³² Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău
era mort, şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit."

PILDA CU OAIA RATACITA SI LEUL

¹ Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte.

² Şi Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi, şi mănâncă cu ei."

³ Dar El le-a spus pilda aceasta:

⁴ „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, până când o găseşte?

După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;

⁶ şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi, şi le zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută."

⁷ Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouă zeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.

⁸ Sau care femeie, dacă are zece lei (Greceşte: drahme.) de argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte?

⁹ După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei, şi zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-1 pierdusem."

¹⁰ Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte."

CUM SA FIE UCENICUL LUI ISUS

împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors, şi le-a zis

„Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe
nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi
viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.

²⁷ Şi oricine nu-şi poartă crucea, şi nu vine după Mine, nu poate fi
ucenicul Meu.

²⁸ Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un tum, nu stă mai întâi
să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-1
sfârşească?

²⁹ Pentruca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-1 poată sfârşi, şi toţi
cei ce-1 vor vedea, să înceapă să râdă de el,

³⁰ şi să zică: „Omul acesta a început să zidească, şi n-a putut isprăvi."

³¹ Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu
stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni
înaintea celuice vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

³² Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimete o solie să
ceară pace.

³³ Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate
fi ucenicul Meu.

³⁴ Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se
va da înapoi gustul acesta?

³⁵ Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este
aruncată afară. Cine are urechi de auzit, să audă."

PILDA CELOR POFTITI LA CINA

¹⁵ Unul din cei ce şedeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a
zis; „Ferice de acela care va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu!"

¹⁶ Şi Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi.

¹⁷ La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: „Veniţi,
căci iată că toate sunt gata."

¹⁸ Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel
dintâi i-a zis: „Am cumpărat un ogor, şi trebuie să mă duc să-1 văd;
rogu-te să mă ierţi."

Un altul a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog."

Un altul a zis: „Tocmai acum m-am însurat, şi de aceea nu pot veni."

Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat, şi a zis robului său: „Du-te degrabă în pieţele |i uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi."

La urmă, robul a zis: „Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, şi tot mai

este loc."

23

Şi stăpânul a zis robului: „Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa.

Căci vă spun că nici unul din cei poftiţi, nu va gusta din cina mea."