PILDA FIULUI RISIPITOR

¹¹ El a mai zis: „Un om avea doi fii.

¹² Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere, ce
mi se cuvine." Şi tatăl le-a împărţit averea.

¹³ Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul, şi a plecat într-o
ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată.

¹⁴ După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a
început să ducă lipsă.

¹⁵ Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a
trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.

¹⁶ Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele, pe care le mâncau porcii,
dar nu i le da nimeni.

Şi-a venit în fire, şi a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!

⁸ Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta,

¹⁹ şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din

argaţii tăi."

Şi s-a sculat, şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a

sărutat mult.

Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu

mai sunt vrednic să mă chem fiul tău."

Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi-1 cu ea; puneţi-i un inel în deget, şi încălţăminte în picioare. ^ Aduceţi viţelul cel îngrăşat, şi tăiaţi-1. Să mâncăm şi să ne veselim; căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit." i au început să se veselească. Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri. ₂₇ A chemat pe unul din robi, şi a început să-1 întrebe ce este.

Robul acela i-a răspuns: „Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat steiul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine."

El s-a întărâtat de mânie, şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară, şi l-a rugat să intre.

²⁹ Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: „Iată, eu îţi slujesc ca un rob de
atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai
dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei;

³⁰ iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile
desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat."

³¹ „Fiule", i-a zis tatăl, „tu întotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este
al tău.

³² Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău
era mort, şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit."