RASTIGNIREA

Pe când II duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.

²⁷ în urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, care se
boceau, îşi băteau pieptul, şi se tânguiau după El.

²⁸ Isus S-a întors spre ele, şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă
plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.

Căci iată vor veni zile, când se va zice: „Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut, şi de ţâţele care n-au alăptat!"

³⁰ Atunci vor începe să zică munţilor: „Cădeţi peste noi!" Şi dealurilor:
„Acoperiţi-ne!"

³¹ Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui

uscat?"

³² împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi
împreună cu Isus.

³³ Când au ajuns la locul, numit „Căpăţâna", L-au răstignit acolo, pe
şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga.

Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!" Ei şi-au împărţit haine Lui între ei, trăgând la sorţi.

ISUS INAINTEA LUI IROD

⁶ Când a auzit Pilat de Galilea, a întrebat dacă omul acesta este Galilean.

⁷ Şi când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.

⁸ Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune.

⁹ I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic.

¹⁰ Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo, şi-L pârâu cu
înferbântare.

¹¹ Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, după ce şi-a
bătut joc de El, şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi
la Pilat.

In ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.

ISUS INAINTEA SINEDRIULUI OSANDIREA

⁶³ Oamenii, care păzeau pe Isus, îl batjocoreau şi-L băteau.

⁶⁴ L-au legat la ochi, îl loveau peste faţă, şi-L întrebau, zicând:
„Prooroceşte, cine Te-a lovit?"

⁶⁵ Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocori.

⁶⁶ Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi
cărturarii s-au adunat împreună, şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au
zis:

⁶⁷ „Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!" Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi
spune, nu veţi crede;

⁶⁸ şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul-

⁶⁹ De acum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui
Dumnezeu."

⁷⁰ Toţi au zis: „Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?" Şi El le-a răspuns: „A?⁸

cum o spuneţi; da, sunt."

⁷¹ Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşin^e
auzit-o din gura Lui."

TAGADUIREA LUI PETRU

⁵⁴ După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marele'
preot. Petru mergea după El de departe.

Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei.

⁵⁶ O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el şj
a zis: „Şi omul acesta era cu El."

⁵⁷ Dar Petru s-a lepădat, şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc."

⁵⁸ Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii
aceia." Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei."

⁵⁹ Cam după un ceas, un altul întărea acelaş lucru, şi zicea: „Nu mai
încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este Galilean."

⁶⁰ Petru a răspuns: „Omule, nu ştiu ce zici." Chiar în clipa aceea, pe când
vorbea el încă, a cântat cocoşul.

⁶¹ Domnul S-a întors, şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte
de vorba pe care i-o spusese Domnul: „înainte ca să cânte cocoşul te vei
lepăda de Mine de trei ori."

⁶² Şi a ieşit afară, şi a plâns cu amar.

GHESTSIMANI

³⁹ După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor.
Ucenicii Lui au mers după El.

⁴⁰ Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în
ispită."

⁴¹ Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat,
şi a început să Se roage,

⁴² zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine!
Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta."

⁴³ Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.

⁴⁴ A ajuns într-un chin ca de moarte, şi a început să Se roage şi mai
fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care
cădeau pe pământ.

⁴⁵ După ce S-a rugat, S-a sculat, şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi
de întristare,

⁶ şi le-a zis: „Pentruce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită."

INFATISAREA LUI PETRU

Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă c^a
grâul.

Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi d^uP ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi." ³³ „Doamne", I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temflip şi la moarte."

Şi Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, p^ana vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti."

PRAZNUIREA PASTELOR

⁷ Ziua praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Pastele, a venit.

⁸ Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan, şi le-a zis: „Duceţi-vă de nregătiţi-ne Pastele, ca să mâncăm."

„Unde voieşti să pregătim?" L-au întrebat ei.

El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra,

şi spuneţi stăpânului casei: „învăţătorul îţi zice: Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Pastele cu ucenicii Mei?"

Şi are să vă arate o odae mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Pastele."

14 _A^au P^lecat> Şi ^au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Pastele. _J5 Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.

El le-a zis: ,Am dorit mult să mănânc Pastele acestea cu voi înainte f| Patima Mea;

cac| vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mânca, până la «^Plinirea lor în împărăţia lui Dumnezeu."

91a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu, şi a zis: „Luaţi paharul ₁₈^esta> şi împărţiţi-1 între voi; Pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, ^{3 cand va} veni împărăţia lui Dumnezeu."

¹⁹ Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o
le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi-'
faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea."

²⁰ Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul, şi li l-a dat, zicând
, Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se var_s*
pentru voi."

INDEMN LA VEGHERE

²⁰ Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci
pustiirea lui este aproape.

²¹ Atunci, cei din ludea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului
să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el.

²² Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce
este scris.

²³ Vai de femeile care vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţâţă în acele
zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară, şi mânie împotriva
norodului acestuia.

²⁴ Vor cădea sub ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate
neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor
împlini vremurile neamurilor.

²⁵ Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi
strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului
mării şi al valurilor;

²⁶ oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se
vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.

²⁷ Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă
mare.

²⁸ Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să
vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie."

²⁹ Şi le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii.

³⁰ Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara
este aproape.

³¹ Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi ca
împărăţia lui Dumnezeu este aproape.

³² Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor
împlini toate aceste lucruri.

³³ Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. ^

³⁴ Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimij^{e c}

îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia*
astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. ^

³⁵ Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toata
pământului.

NIMICIREA IERUSALIMULUI SI VENIREA FIULUI OMULUI

Pe când vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis:

„Vor veni zile când, nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată."

„Invăţătorule", L-au întrebat ei, „când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?"

Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu sunt Hristosul", şi „Vremea se apropie." Să nu mergeţi după ei.

Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi; pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată.

„Apoi", le-a zis El, „un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii.

Pe alocurea vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi; vor fi arătări înspăimântătoare, şi semne mari în cer.

Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi, şi vă vor prigoni: vă vor da pe mâna sinagogelor, vă vor arunca în temniţe, vă vor târî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu.

14 ^^ceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie.

Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prieten'-
voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi.

¹⁷ Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu.

¹⁸ Dar nici un păr din cap nu vi se va pierde.

¹⁹ Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.

DESPRE INVIERE

Unii din Saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat şi au
întrebat pe Isus:

²⁸ „Invăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: „Dacă moare fratele cuiva,
având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui, şi să
ridice urmaş fratelui său."

²⁹ Au fost dar şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat, şi a murit fără copii.

³⁰ Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii.

³¹ A luat-o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.

³² La urma tuturor, a murit şi femeia.

³³ Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi
şapte au avut-o de nevastă."

³⁴ Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;

³⁵ dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de
învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.

³⁶ Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui
Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

³⁷ Dar că morţii învie, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba
despre „Rug", când numeşte pe Domnul: „Dumnezeul lui Avraam,
Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov."

³⁸ Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.
căci pentru El toţi sunt vii."

³⁹ Unii din cărturari au luat cuvântul, şi au zis: „Invăţătorule, bine a
zis."

Şi nu mai îndrăzneau să-I mai pună nici o întrebare.

BIROUL CEZARULUI

Au început să pândească pe Isus; şi au trimis nişte iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna puterii dregătorului.

Iscoditorii aceştia L-au întrebat: „Invăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept, şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înVeţi calea lui Dumnezeu în adevăr. ₂₃ Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?"

Isus le-a priceput viclenia, şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi?

²⁴ Arătaţi-Mi un ban (Greceşte: dinar.). Al cui chip, şi ale cui slove sunt
scrise pe el?" „Ale Cezarului" au răspuns ei.

²⁵ Atunci El le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui
Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu."

²⁶ Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de
răspunsul Lui, au tăcut.

PILDA VIERILOR

⁹ Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie a arendat-o unor vieri şi a plecat într-o altă ţară, pentru o vreme îndelungată.

¹⁰ La vremea rodinilor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din
rodul viei. Vierii l-au bătut, şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit, şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

¹² A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela, şi l-au scos afară.

Stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Am să trimet pe fiul meu prea iubit; poate că îl vor primi cu cinste."

Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei, şi au zis: „Iată moştenitorul; veniţi să-1 ucidem, ca moştenirea să fie a noastră."

Şi l-au scos afară din vie, şi l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei?

¹ Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora." Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!"

Dar Isus i-a privit drept în faţă, şi a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea, care au fost scrise: „Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului?

¹⁸ Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?"

Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El, chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.

PUTEREA LUI ISUS

¹ într-una din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrânii,

² şi I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?"

³ Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:

⁴ Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?"

⁵ Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: „Din cer", va zice: „Atunci dece nu l-aţi crezut?"

Şi dacă răspundem: „De la oameni", tot norodul ne va ucide cu pietre căci este încredinţat că Ioan era un prooroc."

Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.

Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri."

ISUS PLANGE PENTRU CETATE

⁴¹ Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea,

⁴² şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care
puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.

⁴³ Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri,
te vor împresura, şi te vor strânge din toate părţile:

⁴⁴ te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău;
şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea
când ai fost cercetată."

INTRAREA LUI ISUS IN IERUSALIM

Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi,

şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: deslegaţi-1, şi aduceţi-Mi-1.

"¹ Dacă vă va întreba cineva: „Pentruce-1 deslegaţi?" să-i spuneţi aşa: „Pentruca Domnul are trebuinţă de el."

³² Cei ce fuseseră trimeşi, s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus. ' Pe când deslegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentruce deslegaţi măgăruşul?"

₃ Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el."

Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el, şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.

Pe când mergea Isus, oamenii îşi aştemeau hainele pe drum.

³⁷ Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorâşul muntelui Măslinilor,
toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe
Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe care le văzuseră.

³⁸ Ei ziceau: „Binecuvântat este împăiatul care vine în Numele
Domnului! Pace în cer, şi slavă în locurile prea înalte!"

³⁹ Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: „invăţătorule, ceartă-Ţi
ucenicii!"

⁴⁰ Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga."

PILDA POLILOR

¹¹ Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că
era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu are să
se arate îndată.

¹² Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată, ca să-şi
ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă.

¹³ A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli (Greceşte: mine.), şi le-a
zis: „Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce."

¹⁴ Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimis după el o solie să-i spună : „Nu
vrem ca omul acesta să împărătească peste noi."

¹ Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ.

¹⁶ Cel dintâi a venit, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli." "El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi."

¹⁸ A venit al doilea, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli " ^iyEl i-a zis şi lui: „Primeşte ş* tu cârmuiiea a cinci cetăţi."

² A venit un altul, şi i-a zis: „Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar;

² căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus, şi seceri ce n-ai semănat."

Stăpânul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat;

²³ atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentruca, la întoarcerea mea,
să-i fi luat înapoi cu dobândă?"

²⁴ Apoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi-i polul, şi daţi-1 celui ce are
zece poli."

„Doamne", i-au zis ei, „el are zece poli."

²⁶ Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce
n-are, se va lua chiar şi ce are.

Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărătesc eu peste ei, aduceţi-i încoace, şi tăiati-i înaintea mea."

După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim.