PILDA POLILOR

¹¹ Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că
era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu are să
se arate îndată.

¹² Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată, ca să-şi
ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă.

¹³ A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli (Greceşte: mine.), şi le-a
zis: „Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce."

¹⁴ Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimis după el o solie să-i spună : „Nu
vrem ca omul acesta să împărătească peste noi."

¹ Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ.

¹⁶ Cel dintâi a venit, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli." "El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi."

¹⁸ A venit al doilea, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli " ^iyEl i-a zis şi lui: „Primeşte ş* tu cârmuiiea a cinci cetăţi."

² A venit un altul, şi i-a zis: „Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar;

² căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus, şi seceri ce n-ai semănat."

Stăpânul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat;

²³ atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentruca, la întoarcerea mea,
să-i fi luat înapoi cu dobândă?"

²⁴ Apoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi-i polul, şi daţi-1 celui ce are
zece poli."

„Doamne", i-au zis ei, „el are zece poli."

²⁶ Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce
n-are, se va lua chiar şi ce are.

Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărătesc eu peste ei, aduceţi-i încoace, şi tăiati-i înaintea mea."

După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim.