RASTIGNIREA

Pe când II duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.

²⁷ în urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, care se
boceau, îşi băteau pieptul, şi se tânguiau după El.

²⁸ Isus S-a întors spre ele, şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă
plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.

Căci iată vor veni zile, când se va zice: „Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut, şi de ţâţele care n-au alăptat!"

³⁰ Atunci vor începe să zică munţilor: „Cădeţi peste noi!" Şi dealurilor:
„Acoperiţi-ne!"

³¹ Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui

uscat?"

³² împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi
împreună cu Isus.

³³ Când au ajuns la locul, numit „Căpăţâna", L-au răstignit acolo, pe
şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga.

Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!" Ei şi-au împărţit haine Lui între ei, trăgând la sorţi.