CE AU AFIRMAT ALTII DESPRE ISUS HRISTOS

„Cel ce va introduce pricipiile creştinismului primar în afacerile

publice, va schimba faţa lumii".

Inventator şi om de stat american din sec. al XVIII-lea.

,£)intre toate sistemele morale, antice şi modeme, pe care le-am cercetat, nici unul nu mi s-a părut atât de pur ca cel al lui Isus".

Thomas Jefferson

Al treilea preşedinte şi autor pricipal al Declaraţiei de Independenţă a Statelor Unite ale Americii.

.jVu ştiu ce ar rămâne din civilizaţie şi istorie dacă influenţa acumulată a lui Hristos, atât directă cât şi indirectă, ar fi înlăturată din literatură, artă, relaţiile practice, normele morale şi din activitatea creatoare în toate sferele minţii şi spiritului".

Dr. Charles Malik Fost preşedinte al Adunării Generale a O.N.U-

Influenţa lui Hristos asupra lui Tolstoi

„Tolstoi şi-a propus să derceteze credinţa creştină, pentru * supravieţui prin anii tulburi care-i stăteau înainte. El a pornit de '^a Evanghelii şi, în cuvintele şi ilustraţiile lui proprii, a prezentat cu măiestrie mesajul acestora, privitor la împărăpa lui Dumnezeu în noi­ţiţa lui asupra faptului că creştinismul nu este doar o religie, ci yod

de viaţă, a făcut din Tolstoi o figură atât de venerată in întreaga

un⁷⁷⁷ ţflgişj viaţa lui a fost o realizate măreaţă, mai măreaţă chiar decât

^⁶Anveiele sale: Război şi Pace, Ana Kaienina, sau învierea" _cap°^a ^

Malcolm Muggeridge Critic social şi autor britanic.

Până şi cei ce au negat creştinismul, atacându-1, în sinea lor ynnează încă idealul creştin, căci până acum, nici ingeniozitatea şi nici gpjoarea inimilor lor n-a fost în stare să creeze un ideal mai înalt pentru om Ş' ^iriute decât idealul oferit de Hristos, în vechime. Atunci când _a existat vreo încercare, rezultatul a fost grotesc".

Fyodor Dostoevski Autor şi Filozof rus — citat din Fraţii Karamazov.

„Cred că nu există nimic mai minunat, mai profund, mai plin de înţelegere, mai raponal, mai uman şi mai perfect decât Mântuitorul; îmi spun adesea, cu o dragoste geloasă că nu numai că nu mai există nimeni asemenea Lui, dai-nici n-ar putea să existe".

Fyodor Dostoevski dintr-o scrisoare personală, scrisă din închisoare.

,Dacă divinul a apărut vreodată pe acest pământ, a fost în persoana lui Isus Hristos".

Johann Wolfgang von Goethe dintr-o scrisoare a dramaturgului german din

ultimii ani ai vieţii.

Dacă te afli în căutarea adevărului...

Pentru a recunoaşte adevărul din multele învăţături şi religii false care circulă azi în lume, evaluează învăţătura oricărui ^0rn sau a oricărei mişcări, în lumina Scripturii — Cuvântul Sfânt şi inspirat al lui Dumnezeu către om — aşa cum au ^ftc"t locuitorii din Berea, în primul veac (vezi Faptele Apos­tolilor 17:10-12)

FIMUL CEL MAI RASPANDIT DIN INTREAGA LUME DESPRE ISUS

„ISUS" este filmul cu cea mai largă traducere şi distribuţie din întreaga istorie. Motivul succesului lui pare a fi caracterul autentic, acurateţea şi atenţia deosebită acordată detaliilor.

Evanghelia după Luca, parte din Sfânta Scriptură, sau Biblie, a fost aleasă ca text de bază pentru dialogul şi acţiunea filmului. Au urmat cinci ani de pregătire şi cercetări minuţioase, înainte de a se fi început filmările, în locurile originare din Israel. Au fost consultaţi cercetători, arheologi, istorici şi teologi. Ateliere speciale au lucrat la reconstituirea de ceramică, unelte şi îmbrăcăminte asemenea celor din primul veac.

, JJorim să producem o dramatizare a vieţii unui om adevărat, care a trăit acum 2000 de ani — a spus Paul Eshleman, directorul de distribuţie mondială a filmului „ISUS". „Isus a lucrat cu mâinile Lui, a trăit printre oameni, a mâncat aceeaşi hrană ca şi ei şi le-a cunoscut durerea. Am vrut să producem un film, care să-i ajute pe cei ce-1 vor viziona, să-L înţeleagă mai bine pe acest Om, care a schimbat cursul istoriei şi continuă şi azi să transforme vieţile oamenilor, Omul-Dumnezeu, Isus din Nazaret".

Alegerea actorilor pentru această dramatizare a vieţii lui Isus a presu­pus o căutare intensă, mai ales pentru actorul care urma să joace rolul lui ^Isus. Pentru a avea figuri cât mai autentice, cei 45 de actori din rolurile Principale, cât şi cei peste 5000 de figuranţi, au fost recrutaţi din rândul P°Pulaţiei Orientului Apropiat.

Rolul principal, al lui Isus, i-a fost încredinţat lui Brian Deacon, un ^a«or englez de prestigiu al Companiei Royal Shakespeare. Deacon a fost j»^es din aproximativ 1000 de actori, datorită felului simplu, dar plin de ^erenţă, cu care a reuşit să portretizeze istoria vieţii lui Isus, aşa cum

Până în prezent, filmul „ISUS" a fost tradus în 175 de vizionat de peste 425 de milioane de oameni din întreaga lume.

Producerea lui a fost iniţiată şi finanţată de către Campus Crusad Christ International. Producătorul filmului este John Heyman, laur * Festivalului de Film de la Cannes. Compania Warner Broth⁶³*^ coordonat premiera filmului în cinematografele din Statele Unite.

PĂRTĂŞIA CU ALŢI CREŞTINI

Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă să nu neglijăm părtăşia cu alp creştini (Evrei 10:25). Mai mulţi cărbuni ard împreună cu o flacătică. Dacă scoţi un cărbune din foc, izolându-1 pe vatra rece, el se p^ute -_nge. La fel se întâmplă şi cu relaţia ta cu alţi creştini. Dacă nu ^VS tentezi încă o biserică, nu aştepta să fii invitat. Ia iniţiativa şi fr^e^.jază-te unei biserici din apropiere, în care Hristos este onorat şi în ^ cuvântul lui Dumnezeu este explicat cu claritate. începe chiar din ^ astă săptămână şi participă în mod regulat.

CE SE ÎNTÂMPLĂ ATUNCI CÂND ÎL PRIMEŞTI P£ HRISTOS

In momentul în care L-ai primit pe Hristos, prin credinţă, ca un _act voinţei tale, s-au petrecut mai multe lucruri, printre care:

1. Hristos a venit în viaţa ta (Apocalipsa 3:20 şi Coloseni 1:27).

2. Păcatele tale au fost iertate (Coloseni 1:14).

3. Ai devenit un copil al lui Dumnezeu (Ioan 1:12).

4. Ai primit viaţa veşnică (Ioan 5:24).

5. Ai început acea mare aventură cu Dumnezeu, pentru care El te-a ere (II Corinteni 5:17; I Tesaloniceni 5:18).

îţi poţi imagina ceva mai măreţ decât a-L primi pe Isus Hristos în viaţa ta? Mulţumeşte-I acum lui Dumnezeu, în rugăciune, pentru ceea ce a făcut pentru tine. Mulţumirea adresată lui Dumnezeu reprezintă o

dovadă a credinţei tale în El.

Pentru a te bucura din plin de noua ta viaţă în Hristos, iată

câteva...

SFATURI PRACTICE PENTRU CREŞTEREA ÎN CREDINŢĂ

Creşterea spirituală este produsul încrederii tale în Isus Hristos: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă" (Galateni 3:11). Trăirea prin credinţă te va ajuta să capeţi tot mai multă încredere în Dumnezeu, în ce priveşte fiecare aspect al vieţii tale. Vei creşte în această încredere, pe măsură ce:

1. Petreci timp cu Dumnezeu în rugăciune în fiecare zi (Ioan 15:7).

2. Citeşti zilnic Cuvântul lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 17:11) — începe cu Evanghelia după Ioan.

3. Asculţi de Dumnezeu clipă de clipă (Ioan 14:21).

i îl prezinţi pe Hristos altora, prin modul tău de viaţă şi prin cuvintele tale (Matei 4:19; Ioan 15:8).

5. Te încrezi în Dumnezeu în ce priveşte fiecare aspect al vieţii tale. (I Petru 5:7).

6. îi permiţi Duhului Sfânt să-ţi umple şi să-ţi guverneze viaţa, pentru a putea fi un martor al lui Hristos (Galateni 5:16-17; Faptele Apostolilor 1:8).

ALEGE VIATA

Următoarea schiţă în patru puncte îţi explică cum poţi a_Jlt să-L cunoşti pe Dumnezeu. Ea arată calea de cunoaştere a lui Dun,. nezeu aşa cum a plănuit-o El, deci este revelatoare pentru flecare dintre noi.

DUMNEZEU TE IUBEŞTE ŞI ARE UN PLAN MINUNAT

PENTRU VIAŢA TA.

DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică" (Ioan 3:16).

Toate referinţele biblice conţinute in această broşură trebuie citite, pe cât posibil, din Biblie, în contextul lor.

PLANUL LUI DUMNEZEU

Isus a spus:

„Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu" (Io³¹¹ 17:3).

„Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug" (Ioan 10:10b)-

De ce majoritatea oamenilor nu trăiesc această viaţă d"¹ abundenţă?

OMUL ESTE PĂCĂTOS ŞI DESPĂRŢIT DE DUM­NEZEU. DE ACEEA, EL NU POATE CUNOAŞTE ŞI EXPERIMENTA DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU ŞI PLANUL LUI PENTRU VIAŢA SA.

OMUL ESTE PĂCĂTOS

Omul a fost creat pentru a avea o legătură personală cu Dumnezeu, dar datorită îndărătniciei lui, el a ales să meargă pe calea lui proprie, fără Dumnezeu. în felul acesta legătura lui cu Dumnezeu a fost ruptă. Această îndărătnicie, manifestată printr-o atitudine de răzvrătire sau de indiferenţă faţă de Dumnezeu, este ceea ce Biblia numeşte păcat.

Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu" (Romani 3:23).

OMUL ESTE DESPĂRŢIT DE DUMNEZEU

„Nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!" (Isaia 59:2).

„Fiindcă plata păcatului este moartea" (despărţirea de Dumnezeu din punct de vedere spiritual) (Romani 6:23).

\dumnezeh sfân^/ Dumnezeu este sfânt, iar omul este păcătos. O prăpastie adâncă îi desparte. Săgeţile arată faptul că omul încearcă în permanenţă să ajungă la Dumnezeu şi să trăiască o viaţă din abundenţă, prin propriile sale eforturi, cum ar fi: o viaţă morală, filozofie, sau religie.

Legea a treia prezintă singura modalitate de a trece peste aceastd prăpastie.

ISUS HRISTOS ESTE SINGURA SOLUŢIE OFERtt?
DE DUMNEZEU PENTRU PĂCATUL OMULUI por?
EL POŢI CUNOAŞTE ŞI EXPERIMENTA DRaqJ^
TEA LUI DUMNEZEU ŞI PLANUL LUI PENTRU Vu
ŢA TA. ^W

ISUS A MURIT ÎN LOCUL NOSTRU

„Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi, prin faptul că p_e când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi" (Romani 5:8).

ISUS A ÎNVIAT DIN MORŢI

„Hristos a murit pentru păcatele noastre,...a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea, S-a arătat la cinci sute de fraţi deodată." (I Corinteni 15:3-6).

ISUS ESTE SINGURA CALE SPRE DUMNEZEU

Isus a spus:

„Eu sunt calea, adevărul şi viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14:6).

dumnezeul sfanţ

Dumnezeu a creat o punte peste prăpastia care ne des­parte dc El, trimiţând pe Fiul Său, Isus Hristos, să moară pe cruce în locul nostru. El a plătit pedeapsa pentru păcatele noastre.

omul pacâtos

Nu este de ajuns să ştim doar aceste trei legi...

TREBUIE SĂ-L PRIMIM PE ISUS HRISTOS

Dar tnturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu." (Ioan 1: 12).

ÎL PRIMIM PE ISUS HRISTOS PRIN CREDINŢĂ

Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni" (Efeseni 2:8-9).

FIECARE DINTRE NOI TREBUIE SĂ-L PRIMEASCĂ PE ISUS HRISTOS CA DOMN ŞI MÂNTUITOR; ÎN FELUL ACESTA VOM PUTEA CUNOAŞTE ŞI EXPE­RIMENTA DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU ŞI PLANUL D LUI PENTRU VIEŢILE NOASTRE.

CÂND ÎL PRIMIM PE ISUS HRISTOS, SUNTEM NĂSCUŢI DIN

NOU (Citeşte Ioan 3:1-8)

NOI ÎL PRIMIM PE ISUS HRISTOS, INVITÂNDU-L ÎN MOD PERSONAL SĂ VINĂ ÎN VIEŢILE NOASTRE

Isus Hristos a spus:

„Iată, Eu stau la uşă şi bat: dacă aude cineva glasul Meu şi-Mi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine." (Apocalipsa 3:20).

A-L primi pe Hristos înseamnă a ne întoarce de la Eu la Dumnezeu (a ne pocăi) şi a ne pune încrederea în faptul că Isus Hristos vine în vieţile noastre, ne iartă păcatele şi ne transformă în fiinţele pe care El le doreşte. Nu este suficient să fim de acord din punct de vedere intelectual cu faptul că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi că a murit pe cruce Pentru păcatele noastre şi nici să avem o experienţă emoţională deosebită. Noi îl primim pe Isus Hristos prin credinţă, printr-un act al ^Vo'nţei noastre.

Aceste două cercuri reprezintă două feluri de vieţi:

O VIAŢĂ SUB CONTROLUL EULUI:

E Eul se află pe tronul vieţii. H Hristos este în afara vieţii.

• Interesele sunt subordonate eului produc adesea discordie şi frustrare.

O VIAŢĂ SUPUSĂ LUI HRISTOS:

H Hristos se află pe tronul vieţii. E Eul este supus lui Hristos.

• Interesele sunt subordonate lui Hristos în

armonie cu planul lui Dumnezeu.

Care cerc reprezintă cel mai bine viaţa ta?

Care cerc doreşti să reprezinte viaţa ta?

în cele ce urmează, ţi se va explica cum poţi să-L primeşti Hristos...

POŢI SĂ-L PRIMEŞTI PE HRISTOS CHIAR ACUM, PRIN C DINŢA, EXPRIMATĂ ÎN RUGĂCIUNE

A te ruga înseamnă a sta de vorbă cu Dumnezeu.

Dumnezeu îţi cunoaşte inima şi nu este preocupat atât de mult

cuvintele tale, cât de atitudinea inimii tale. Iată un model de rugăciun

UN DOMN INVIAT

Datorită învierii lui Isus, urmaşii lui adevăraţi nu sunt chemaţi sase conformeze doar unui cod etic al unui fondator decedat, ci se bucura o relaţie personală cu un Dumnezeu viu. Isus Hristos trăieşte astaz:, binecuvântând şi îmbogăţind vieţile celor ce se încred în El şi-L ^ascU_ce-

De-a lungul secolelor, nenumăraţi oameni, inclusiv mulţi dintre
care au avut o influenţă însemnată asupra omenirii, au recunos
valoarea lui Isus Hristos. ^

Filozoful şi fizicianul francez Blaise Pascal, vorbind despre ne omului de Isus Hristos, spunea: „Există un vid înăuntrul fiecărui om> care nu-1 poate umple decât Dumnezeu, prin Fiul Său, Isus Hristos ■

vrea şi tu să-L cunoşti pe Isus Hristos în mod personal, ca Mântui-_al tău? Oricât ar părea de fantastic, acest lucru este posibil! Isus este ^toX _de dornic să stabilească o relaţie vie, personală, cu tine, încât a făcut ³^ ce era necesar în acest sens. Pentru a şti cum poţi începe această ^t0laţie cu Hristosul înviat, citeşte rândurile ce urmează.

CINE ESTE ACEST ISUS

Cine este, după părerea ta, personalitatea cea mai remarcabilă a tuturor timpurilor — cel mai mare învăţător, cel mai proeminent conducător?

Cine a făcut cel mai mult bme omenirii şi a trăit viaţa cea mai perfectă din câţi au trăit vreodată?

Dacă mergi în orice parte a lumii şi stai de vorbă cu oameni de orice religie, oricât de consacraţi ar fi ei religiei căreia îi aparţin, dacă cunosc cât de cât faptele istorice, vor trebui să admită că n-a existat nimeni asemenea lui Isus din Nazaret. El este persoanlitatea unică a tuturor timpurilor, care a schimbat cursul istoriei. Până şi data de pe ziarul de astăzi este o mărturie a faptului că Isus din Nazaret a trăit pe pământ acum aproape 2.000 de ani. Naşterea Lui stă la răscrucea istoriei, pe care o împarte în două ere (î.H. şi d. H).

protejarea minorilor, sclavia a fost abolită şi o mulţime de alte schimb- • s-au produs spre binele omenirii.

Vieţile indivizilor au fost de asemenea schimbate în mod radical Q exemplu, Lew Wallace, general şi geniu literar renumit, a fost mult^ vreme un ateu convins. Vreme de doi ani, el a studiat în bibliotecile cel mai mari ale Europei şi ale Americii, căutând informaţii pentru a scri_e o carte care să distrugă creştinismul pentru totdeauna. In timp ce scri_a al doilea capitol, el s-a trezit pe genunchi, rugându-se acestui Isus şj numindu-L, asemenea lui Toma de altădată, „Domnul meu şi Dumnezeul meu".

Datorită dovezilor puternice, de netăgăduit, el n-a mai putut să nege faptul că Isus era Fiul lui Dumnezeu. Mai târziu, el a scris romanul Ben Hur, unul din cele mai minunate roamne din epoca în care a trăit Hristos

în mod similar, ceva mai târziu, C. S. Lewis, profesor la universitatea din Oxford, Anglia, un agnostic care a negat divinitatea lui Hristos timp de ani de zile, în faţa dovezilor atât de copleşitoare, s-a văzut de asemenea nevoit să se supună acestui Isus, şi să-L recunoască ca Dumnezeul şi Mântuitorul său personal.

Domn, înşelător sau lunatic?

în faimoasa sa lucrare, Mers Christianity, Lewis face această afirma­ţie: „Un simplu om, care ar fi spus lucruri de felul celor pe care le-a spus Isus, n-ar putea fi un mare învăţător moral. El ar trebui să fie sau un lunatic — de calibrul unuia care se crede un ou clocit — sau un diavol din Iad. Trebuie să decizi: fie El a fost şi este Fiul lui Dumnezeu, fie un nebun, sau ceva mai rău. Poţi sa-L încarcerezi ca pe un nebun, sau să-I cazi la picioare, numindu-L Domn şi Dumnezeu. Dar nu veni cu ideea absurdă cum că El ar fi fost un mare învăţător al omenirii. El nu ne-a lăsat această posibilitate". Cine este Isus din Nazaret pentru tine? Viaţa ta pe acest pământ şi în eternitate este afectată de răspunsul pe care-1 dai la această întrebare.

Cele mai multe religii au fost fondate de fiinţe umane, având la baza filozofii omeneşti, reguli şi standarde de performanţă. Dacă i-ai elimin³ pe aceşti fondatori din disciplinele şi practicile acestor religii, ele nu s-ar schimba prea mult. Dar dacă L-ai elimina pe Isus din creştinism, n* mai rămâne nimic; căci creştinismul biblic nu este doar o filozoiie^ vieţii, nici un standard etic, sau o aderare la un ritual religios. Adevara creştinism se bazează pe o relaţie vie, personală, cu Mântuitorul m^v

^fondator care a învins moartea.

De-a lungul secolelor, cei mai mari învăţaţi care au cercetat dovezile învierii au crezut şi cred că Isus este viu. După ce a examinat dovezile învierii aduse de scriitorii Evangheliilor, Simon Greenleaf, o autoritate în materie de jurisdicţie legală de la Şcoala de Drept din Harvard, concluziona, referindu-se la urmaşii lui Isus: „De aceea, ar fi fost imposibil ca ei să fi persistat în afirmarea adevărurilor pe care le-au narat, dacă Isus n-ar fi înviat într-adevăr din morţi, şi dacă ei n-ar fi cunoscut acest lucru la fel de bine ca oricare altul".

John Singleton Copley, recunoscut ca unul din cei mai mari jurişti din istoria britanică, comenta: „Ştiu destul de bine ce înseamnă o dovadă valabilă, şi vă spun: dovezile de felul acelora care spijină realitatea învierii lui Hristos n-au putut fi zdrobite niciodată".

De-a lungul secolelor, creştinii s-au salutat între ei la Paşte cu salutul: „Hristos a înviat!" Răspunsul valabil la acest salut este: ,Adevărat a înviat!"

Bazele credinţei.

învierea este piatra de căpătâi a credinţei creştine. Există alte câteva motive, pentru care cei ce studiază faptele legate de înviere, cred că aceasta a avut loc cu adevărat.

Faptul acesta a fost prezis. Mai întâi, Isus însuşi Şi-a prezis moartea şi învierea şi ele au avut loc întocmai după cum le-a prezis El (vezi Luca 18:31-33).

Mormântul gol. în al doilea rând, învierea este singura explicaţie rezonabilă pentru mormântul Lui gol. O citire atentă a înregistrărilor iblice arată că mormântul în care fusese pus trupul lui Isus a fost bine Pazrt de către soldaţii romani şi sigilat cu o piatră uriaşă la intrare. Dacă, aşa cum pretind unii, Isus n-ar fi fost mort, ci doar leşinat, garda şi piatra ^e la intrarea mormântului I-ar fi împiedicat evadarea, cât şi orice ^ cercare din partea ucenicilor Săi de a-L elibera. Duşmanii lui Isus nu ^ arti furat trupul, deoarece absenţa acestuia din mormânt n-ar fi făcut

^Cat să încurajeze credinţa în înviere, sin ^{Sa arătat viu în} f^at^a multora. în al treilea rând, învierea este Ucenf^{3 eXpl}*^ca^^e Pentru apariţiile ulterioare ale lui Isus Hristos în faţa ^lcilor. După învierea Sa, Isus a apărat în cel puţin zece ocazii îh faţa celor ce-L cunoscuseră, chiar la peste 500 deodată. El a dovedit că a ^ apariţii nu erau halucinaţii. El a stat de vorbă cu ei şi ei L-au atins

Naşterea Bisericii. în al patrulea rând, învierea este sin», explicaţie raţională pentru începutul Bisericii Creştine_; Biserica Crest' este, cu siguranţă, cea mai uriaşă instituţie care a existat vreodată" istoria lumii. Nenumărate predici rostite în decursul secolelor, au avi** de-a face cu învierea lui Isus (Fapte 2:14-36). în mod evident, biseri primară ştia că acesta era fundamentul mesajului ei. Duşmanii lui Isu_s şi ai urmaşilor Lui ar fi putut să-i oprească în propovăduirea acestui mesaj, prin simpla scoatere la iveală a trupului Lui Isus.

Vieţile transformate. în al cincilea rând, învierea este singura explj. caţie rezonabilă pentru vieţile transformate ale ucenicilor lui Isus. Ei îl părăsiseră înainte de răstingnire; după moartea Lui, ei erau descurajaţi şi plini de frică. Ei nu se aşteptau ca Isus să învie din morţi (Luca 24:1-11).

Totuşi, după înviere şi după experienţa avută la Rusalii, aceiaşi urmaşi ai Lui, descurajaţi şi deziluzionaţi, au fost transformaţi prin puterea măreaţă a lui Hristos cel înviat. în Numele Lui, ei au întors lumea pe dos. Mulţi şi-au pierdut vieţile pentru credinţă; alţii au fost persecutaţi în mod îngrozitor. Purtarea lor curajoasă nu poate fi înţeleasă decât pe baza convingerii că Isus Hristos înviase cu adevărat — fapt pentru care merita să-şi dea viaţa.

în peste 50 de ani de lucru printre intelectualii din lumea universitară, n-am întâlnit încă vreo persoană care să fi luat în considerare în mod sin­cer dovezile copleşitoare ale divinităţii şi învierii lui Isus din Nazaret, şi care să nu admită faptul că El este Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel promis. Aceia dintre ei care nu cred, trebuie să mărturisească în mod sincer că nu şi-au pus timp deoparte să citească sau să cerceteze faptele istorice legate de Isus.

ISUS SE ARATA LA DOI UCENICI

¹³ în aceeaş zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care
era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;

¹⁴ şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

¹⁵ Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum
împreună cu ei.

¹⁶ Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.

¹⁷ El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voip^e
drum?" Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti. ,

¹⁸ Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti sing^UI^,
străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea.

°Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,

_nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.

jj_nji din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut."

Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!

Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?"

Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tâlcuit, în toate
Scripturile, ce era cu privire la El.

Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să
meargă mai departe.

Dar ei au stăruit de El, şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară,
i ziua aproape a trecut." Şi a intrat să rămână cu ei.

Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o, şi le-a dat-o.

Atunci Ii s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut

dinaintea lor.

Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?"

S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,zicând: ,A înviat Domnul cu adevărat, şi S-a arătat lui Simon."
Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut lafrângerea pâinii.

INVIEREA LUI ISUS

^I în ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu i venit la mormânt dis de dimineaţă, şi au adus miresmele, p_e careT pregătiseră.

Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,

³ au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.

⁴ Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrac r în haine strălucitoare.

⁵ îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis-„Pentruce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?

Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă

în Galilea,

când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor să

fie răstignit, şi a treia zi să învieze."

⁸ Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

MOARTEA LUI ISUS

⁴⁴ Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara,
până la ceasul al nouălea.

⁴⁵ Soarele s-a întunecat, şi perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt prin
mijloc.

⁴⁶ Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez
duhul!" Şi când a zis aceste vorbe Şi-a dat duhul.

⁴⁷ Sutaşul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu, şi a zis:
„Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!"

Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors, bătându-se în piept.

Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile, cari-L însoţiseră din Galilea, stăteau departe, şi se uitau la cele ce se petreceau.

RASTIGNIREA

Pe când II duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.

²⁷ în urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, care se
boceau, îşi băteau pieptul, şi se tânguiau după El.

²⁸ Isus S-a întors spre ele, şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă
plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.

Căci iată vor veni zile, când se va zice: „Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut, şi de ţâţele care n-au alăptat!"

³⁰ Atunci vor începe să zică munţilor: „Cădeţi peste noi!" Şi dealurilor:
„Acoperiţi-ne!"

³¹ Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui

uscat?"

³² împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi
împreună cu Isus.

³³ Când au ajuns la locul, numit „Căpăţâna", L-au răstignit acolo, pe
şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga.

Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!" Ei şi-au împărţit haine Lui între ei, trăgând la sorţi.

ISUS INAINTEA LUI IROD

⁶ Când a auzit Pilat de Galilea, a întrebat dacă omul acesta este Galilean.

⁷ Şi când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.

⁸ Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune.

⁹ I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic.

¹⁰ Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo, şi-L pârâu cu
înferbântare.

¹¹ Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, după ce şi-a
bătut joc de El, şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi
la Pilat.

In ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.

ISUS INAINTEA SINEDRIULUI OSANDIREA

⁶³ Oamenii, care păzeau pe Isus, îl batjocoreau şi-L băteau.

⁶⁴ L-au legat la ochi, îl loveau peste faţă, şi-L întrebau, zicând:
„Prooroceşte, cine Te-a lovit?"

⁶⁵ Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocori.

⁶⁶ Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi
cărturarii s-au adunat împreună, şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au
zis:

⁶⁷ „Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!" Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi
spune, nu veţi crede;

⁶⁸ şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul-

⁶⁹ De acum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui
Dumnezeu."

⁷⁰ Toţi au zis: „Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?" Şi El le-a răspuns: „A?⁸

cum o spuneţi; da, sunt."

⁷¹ Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşin^e
auzit-o din gura Lui."

TAGADUIREA LUI PETRU

⁵⁴ După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marele'
preot. Petru mergea după El de departe.

Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei.

⁵⁶ O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el şj
a zis: „Şi omul acesta era cu El."

⁵⁷ Dar Petru s-a lepădat, şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc."

⁵⁸ Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii
aceia." Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei."

⁵⁹ Cam după un ceas, un altul întărea acelaş lucru, şi zicea: „Nu mai
încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este Galilean."

⁶⁰ Petru a răspuns: „Omule, nu ştiu ce zici." Chiar în clipa aceea, pe când
vorbea el încă, a cântat cocoşul.

⁶¹ Domnul S-a întors, şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte
de vorba pe care i-o spusese Domnul: „înainte ca să cânte cocoşul te vei
lepăda de Mine de trei ori."

⁶² Şi a ieşit afară, şi a plâns cu amar.

GHESTSIMANI

³⁹ După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor.
Ucenicii Lui au mers după El.

⁴⁰ Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în
ispită."

⁴¹ Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat,
şi a început să Se roage,

⁴² zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine!
Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta."

⁴³ Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.

⁴⁴ A ajuns într-un chin ca de moarte, şi a început să Se roage şi mai
fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care
cădeau pe pământ.

⁴⁵ După ce S-a rugat, S-a sculat, şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi
de întristare,

⁶ şi le-a zis: „Pentruce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită."

INFATISAREA LUI PETRU

Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă c^a
grâul.

Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi d^uP ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi." ³³ „Doamne", I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temflip şi la moarte."

Şi Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, p^ana vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti."

PRAZNUIREA PASTELOR

⁷ Ziua praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Pastele, a venit.

⁸ Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan, şi le-a zis: „Duceţi-vă de nregătiţi-ne Pastele, ca să mâncăm."

„Unde voieşti să pregătim?" L-au întrebat ei.

El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra,

şi spuneţi stăpânului casei: „învăţătorul îţi zice: Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Pastele cu ucenicii Mei?"

Şi are să vă arate o odae mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Pastele."

14 _A^au P^lecat> Şi ^au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Pastele. _J5 Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.

El le-a zis: ,Am dorit mult să mănânc Pastele acestea cu voi înainte f| Patima Mea;

cac| vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mânca, până la «^Plinirea lor în împărăţia lui Dumnezeu."

91a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu, şi a zis: „Luaţi paharul ₁₈^esta> şi împărţiţi-1 între voi; Pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, ^{3 cand va} veni împărăţia lui Dumnezeu."

¹⁹ Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o
le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi-'
faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea."

²⁰ Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul, şi li l-a dat, zicând
, Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se var_s*
pentru voi."

INDEMN LA VEGHERE

²⁰ Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci
pustiirea lui este aproape.

²¹ Atunci, cei din ludea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului
să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el.

²² Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce
este scris.

²³ Vai de femeile care vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţâţă în acele
zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară, şi mânie împotriva
norodului acestuia.

²⁴ Vor cădea sub ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate
neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor
împlini vremurile neamurilor.

²⁵ Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi
strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului
mării şi al valurilor;

²⁶ oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se
vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.

²⁷ Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă
mare.

²⁸ Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să
vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie."

²⁹ Şi le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii.

³⁰ Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara
este aproape.

³¹ Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi ca
împărăţia lui Dumnezeu este aproape.

³² Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor
împlini toate aceste lucruri.

³³ Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. ^

³⁴ Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimij^{e c}

îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia*
astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. ^

³⁵ Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toata
pământului.

NIMICIREA IERUSALIMULUI SI VENIREA FIULUI OMULUI

Pe când vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis:

„Vor veni zile când, nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată."

„Invăţătorule", L-au întrebat ei, „când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?"

Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu sunt Hristosul", şi „Vremea se apropie." Să nu mergeţi după ei.

Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi; pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată.

„Apoi", le-a zis El, „un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii.

Pe alocurea vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi; vor fi arătări înspăimântătoare, şi semne mari în cer.

Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi, şi vă vor prigoni: vă vor da pe mâna sinagogelor, vă vor arunca în temniţe, vă vor târî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu.

14 ^^ceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie.

Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prieten'-
voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi.

¹⁷ Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu.

¹⁸ Dar nici un păr din cap nu vi se va pierde.

¹⁹ Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.

DESPRE INVIERE

Unii din Saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat şi au
întrebat pe Isus:

²⁸ „Invăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: „Dacă moare fratele cuiva,
având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui, şi să
ridice urmaş fratelui său."

²⁹ Au fost dar şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat, şi a murit fără copii.

³⁰ Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii.

³¹ A luat-o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.

³² La urma tuturor, a murit şi femeia.

³³ Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi
şapte au avut-o de nevastă."

³⁴ Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;

³⁵ dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de
învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.

³⁶ Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui
Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

³⁷ Dar că morţii învie, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba
despre „Rug", când numeşte pe Domnul: „Dumnezeul lui Avraam,
Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov."

³⁸ Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.
căci pentru El toţi sunt vii."

³⁹ Unii din cărturari au luat cuvântul, şi au zis: „Invăţătorule, bine a
zis."

Şi nu mai îndrăzneau să-I mai pună nici o întrebare.

BIROUL CEZARULUI

Au început să pândească pe Isus; şi au trimis nişte iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna puterii dregătorului.

Iscoditorii aceştia L-au întrebat: „Invăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept, şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înVeţi calea lui Dumnezeu în adevăr. ₂₃ Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?"

Isus le-a priceput viclenia, şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi?

²⁴ Arătaţi-Mi un ban (Greceşte: dinar.). Al cui chip, şi ale cui slove sunt
scrise pe el?" „Ale Cezarului" au răspuns ei.

²⁵ Atunci El le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui
Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu."

²⁶ Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de
răspunsul Lui, au tăcut.

PILDA VIERILOR

⁹ Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie a arendat-o unor vieri şi a plecat într-o altă ţară, pentru o vreme îndelungată.

¹⁰ La vremea rodinilor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din
rodul viei. Vierii l-au bătut, şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit, şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

¹² A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela, şi l-au scos afară.

Stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Am să trimet pe fiul meu prea iubit; poate că îl vor primi cu cinste."

Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei, şi au zis: „Iată moştenitorul; veniţi să-1 ucidem, ca moştenirea să fie a noastră."

Şi l-au scos afară din vie, şi l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei?

¹ Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora." Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!"

Dar Isus i-a privit drept în faţă, şi a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea, care au fost scrise: „Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului?

¹⁸ Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?"

Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El, chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.

PUTEREA LUI ISUS

¹ într-una din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrânii,

² şi I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?"

³ Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:

⁴ Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?"

⁵ Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: „Din cer", va zice: „Atunci dece nu l-aţi crezut?"

Şi dacă răspundem: „De la oameni", tot norodul ne va ucide cu pietre căci este încredinţat că Ioan era un prooroc."

Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.

Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri."

ISUS PLANGE PENTRU CETATE

⁴¹ Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea,

⁴² şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care
puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.

⁴³ Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri,
te vor împresura, şi te vor strânge din toate părţile:

⁴⁴ te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău;
şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea
când ai fost cercetată."

INTRAREA LUI ISUS IN IERUSALIM

Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi,

şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: deslegaţi-1, şi aduceţi-Mi-1.

"¹ Dacă vă va întreba cineva: „Pentruce-1 deslegaţi?" să-i spuneţi aşa: „Pentruca Domnul are trebuinţă de el."

³² Cei ce fuseseră trimeşi, s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus. ' Pe când deslegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentruce deslegaţi măgăruşul?"

₃ Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el."

Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el, şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.

Pe când mergea Isus, oamenii îşi aştemeau hainele pe drum.

³⁷ Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorâşul muntelui Măslinilor,
toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe
Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe care le văzuseră.

³⁸ Ei ziceau: „Binecuvântat este împăiatul care vine în Numele
Domnului! Pace în cer, şi slavă în locurile prea înalte!"

³⁹ Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: „invăţătorule, ceartă-Ţi
ucenicii!"

⁴⁰ Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga."

PILDA POLILOR

¹¹ Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că
era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu are să
se arate îndată.

¹² Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată, ca să-şi
ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă.

¹³ A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli (Greceşte: mine.), şi le-a
zis: „Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce."

¹⁴ Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimis după el o solie să-i spună : „Nu
vrem ca omul acesta să împărătească peste noi."

¹ Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ.

¹⁶ Cel dintâi a venit, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli." "El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi."

¹⁸ A venit al doilea, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli " ^iyEl i-a zis şi lui: „Primeşte ş* tu cârmuiiea a cinci cetăţi."

² A venit un altul, şi i-a zis: „Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar;

² căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus, şi seceri ce n-ai semănat."

Stăpânul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat;

²³ atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentruca, la întoarcerea mea,
să-i fi luat înapoi cu dobândă?"

²⁴ Apoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi-i polul, şi daţi-1 celui ce are
zece poli."

„Doamne", i-au zis ei, „el are zece poli."

²⁶ Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce
n-are, se va lua chiar şi ce are.

Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărătesc eu peste ei, aduceţi-i încoace, şi tăiati-i înaintea mea."

După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim.

PILDA JUDECATORULUI NEDREPT

¹ Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.

² El le-a zis: „într-o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.

³ în cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi-i zicea: „Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu."

⁴ Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: „Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,

⁵ totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate ca să nu tot

vină să-mi bată capul."

⁶ Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept?

⁷ Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?

⁸ Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?"

TANARUL BOGAT

¹⁸ Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule învăţător, ce trebuie să fac ca
să moştenesc viaţa vecinică?"

¹⁹ „Pentruce Mă numeşti bun?" i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun
decât Unul singur: Dumnezeu.

²⁰ Ştii poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci
o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta."

²¹ „Toate aceste lucruri," I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea."

²² Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis:„îţi mai lipseşte un lucru: vinde
tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi
urmează-Mă."

²³ Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat.

²⁴ Isus a văzut că s-a întristat de tot, şi a zis: „Cât de anevoie vor intra în
împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!

²⁵ Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să
intre un om bogat în împărăţia lui Dumnezeu."

²⁶ Cei ce-L ascultau, au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?"

²⁷ Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la
Dumnezeu."

Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat."

29 • t

Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru împărăţia lui Dumnezeu şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa vecinică."

PILDA VAMESULUI SI A FARISEULUI

⁹ A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi.

¹⁰„Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş.

¹¹ Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel:
„Dumnezeule, îţi mulţămesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi,
nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.

¹² Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate
veniturile mele."

¹³ Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer;
ci se bătea în piept, şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!"

¹⁴ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit
neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se
smereşte, va fi înălţat."

Pilda judecătorului nedrept

¹ Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.

² El le-a zis: „într-o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.

³ în cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi-i zicea: „Fă-mi dreptate în  cearta cu pârâşul meu."

⁴ Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: „Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,

⁵ totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul."

⁶ Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept?

⁷ Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?

⁸ Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?"

VENIREA FIULUI OMULUI

Şi a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea.

²³ Vi se va zice: „Iată-L aici, iată-L acolo!" Să nu vă duceţi, nici să nu-i
urmaţi.

²⁴ Căci, cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la
cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.

²⁵ Dar mai întâi trebuie să sufere multe, şi să fie lepădat de neamul
acesta.

Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului:

mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.

Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;

dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi.

³⁰ Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.

In ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei, şi îşi va avea vasele în casă, să nu se pogoare să le ia; şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu

se mai întoarcă.

 

^ Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.

Oricine va căuta să-şi scape viaţa, o va pierde; şi oricine o va pierde, ova găsi.

Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaş pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;

două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată. Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat." Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?" Iar El a răspuns: „Unde va fi trupul acolo se vor strânge vulturii."

CEI ZECE LEPROSI

¹¹ Isus mergea spre Ierusalim, şi a trecut printre Samaria şi Galilea.

¹² Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei au stat
departe,

¹³ şi-au ridicat glasul, şi au zis: „Isuse, invăţătorule, ai milă de noi!"

¹⁴ Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!" Şi pe
când se duceau, au fost curăţiţi.

¹⁵ Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu
cu glas tare.

¹⁶ S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus, şi I-a mulţumit. Era
Samaritean.

¹⁷ Isus a luat cuvântul, şi a zis: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar
ceilalţi nouă, unde sunt?

¹⁸ Nu s-a găsi/, decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui
Dumnezeu?"

¹⁹ Apoi i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit."

ROBI NETREBNICI

⁷ Cine dintre voi, dacă are un rob, care ară sau paşte oile, îi va zice, când vine de la câmp: „Vino îndată, şi şezi la masă?"

⁸ Nu-i va zice mai degrabă: „Găteşte-mi să mănânc, încinge-te, şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu?"

⁹ Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.

¹⁰ Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi:
„Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem."

PRILEJURILE DE PACATUIRE

¹ Isus a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!

² Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât, şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.

³ Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-1! Şi dacă-i pare rău, iartă-1!

⁴ Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: „îmi pare rău!" — să-1 ierţi.

' Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!"

⁶ Şi Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: „Desrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare", şi v-ar asculta.

PILDA BOGATULUI NEMILOSTIV

¹⁹ „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare
zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.

²⁰ La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.

²¹ Şi dorea mult să se sature cu fărămiturile, care cădeau de la masa
bogatului; până şi cânii veneau şi-i lingeau bubele.

²² Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam.
A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.

²³ Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus,
a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui,

²⁴ şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimete pe Lazăr
să-şi moaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci
grozav sunt chinuit în văpaia aceasta."

⁵,jFiule", i-a răspuns Avraam, „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.

²⁶ Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa

ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată."

Bogatul a zis: „Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimeţi pe Lazăr în

casa tatălui meu; 28 • . .

căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin."

_3Q Avraam a răspuns: „Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei."

>,Nu, părinte Avraame", a zis el; „ci dacă se va duce la ei cineva din njorţi, se vor pocăi."

Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu ^vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi."

MUSTRARI FACUTE FARISEILOR

¹⁴ Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile
acestea, şi îşi băteau joc de El.

¹⁵ Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor,
dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între
oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

'⁶ Legea şi proorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.

Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege.

Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei, preacurveşte.

PILDA ISPRAVNICULUI NECREDINCIOS

¹ Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pârât la el că-i risipeşte averea.

² El l-a chemat, şi i-a zis: „Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic."

³ Ispravnicul şi-a zis: „Ce am să fac, dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.

⁴ Ştiu ce am să fac, pentruca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor."

⁵ A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său, şi a zis celui dintâi: „Cât eşti dator stăpânului meu?"

⁶ „O sută de măsuri de untdelemn", a răspuns el. Şi i-a zis: „Ia-ţi zapisul, şi şezi degrabă de scrie cincizeci."

Apoi a zis altuia: „Dar tu, cât eşti dator?" „O sută de măsuri de grâu", a răspuns el. Şi i-a zis: „Ia-ţi zapisul, şi scrie optzeci."

⁸ Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.

⁹ Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentruca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile vecinice.

Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari.

¹¹ Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile (Greceşte: Mamona.)
nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?

¹² Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al
vostru?

¹³ Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va
iubi pe celălalt, sau va ţinea numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu
puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona."

PILDA FIULUI RISIPITOR

¹¹ El a mai zis: „Un om avea doi fii.

¹² Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere, ce
mi se cuvine." Şi tatăl le-a împărţit averea.

¹³ Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul, şi a plecat într-o
ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată.

¹⁴ După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a
început să ducă lipsă.

¹⁵ Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a
trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.

¹⁶ Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele, pe care le mâncau porcii,
dar nu i le da nimeni.

Şi-a venit în fire, şi a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!

⁸ Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta,

¹⁹ şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din

argaţii tăi."

Şi s-a sculat, şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a

sărutat mult.

Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu

mai sunt vrednic să mă chem fiul tău."

Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi-1 cu ea; puneţi-i un inel în deget, şi încălţăminte în picioare. ^ Aduceţi viţelul cel îngrăşat, şi tăiaţi-1. Să mâncăm şi să ne veselim; căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit." i au început să se veselească. Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri. ₂₇ A chemat pe unul din robi, şi a început să-1 întrebe ce este.

Robul acela i-a răspuns: „Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat steiul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine."

El s-a întărâtat de mânie, şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară, şi l-a rugat să intre.

²⁹ Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: „Iată, eu îţi slujesc ca un rob de
atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai
dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei;

³⁰ iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile
desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat."

³¹ „Fiule", i-a zis tatăl, „tu întotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este
al tău.

³² Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău
era mort, şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit."

PILDA CU OAIA RATACITA SI LEUL

¹ Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte.

² Şi Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi, şi mănâncă cu ei."

³ Dar El le-a spus pilda aceasta:

⁴ „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, până când o găseşte?

După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;

⁶ şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi, şi le zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută."

⁷ Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouă zeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.

⁸ Sau care femeie, dacă are zece lei (Greceşte: drahme.) de argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte?

⁹ După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei, şi zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-1 pierdusem."

¹⁰ Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte."

CUM SA FIE UCENICUL LUI ISUS

împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors, şi le-a zis

„Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe
nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi
viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.

²⁷ Şi oricine nu-şi poartă crucea, şi nu vine după Mine, nu poate fi
ucenicul Meu.

²⁸ Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un tum, nu stă mai întâi
să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-1
sfârşească?

²⁹ Pentruca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-1 poată sfârşi, şi toţi
cei ce-1 vor vedea, să înceapă să râdă de el,

³⁰ şi să zică: „Omul acesta a început să zidească, şi n-a putut isprăvi."

³¹ Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu
stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni
înaintea celuice vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

³² Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimete o solie să
ceară pace.

³³ Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate
fi ucenicul Meu.

³⁴ Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se
va da înapoi gustul acesta?

³⁵ Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este
aruncată afară. Cine are urechi de auzit, să audă."

PILDA CELOR POFTITI LA CINA

¹⁵ Unul din cei ce şedeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a
zis; „Ferice de acela care va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu!"

¹⁶ Şi Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi.

¹⁷ La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: „Veniţi,
căci iată că toate sunt gata."

¹⁸ Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel
dintâi i-a zis: „Am cumpărat un ogor, şi trebuie să mă duc să-1 văd;
rogu-te să mă ierţi."

Un altul a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog."

Un altul a zis: „Tocmai acum m-am însurat, şi de aceea nu pot veni."

Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat, şi a zis robului său: „Du-te degrabă în pieţele |i uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi."

La urmă, robul a zis: „Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, şi tot mai

este loc."

23

Şi stăpânul a zis robului: „Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa.

Căci vă spun că nici unul din cei poftiţi, nu va gusta din cina mea."

VINDECAREA UNUI BOLNAV DE DROPICA

¹ într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii Fariseilor, ca să prânzească. Fariseii îl pândeau de aproape.

² Şi înaintea Lui era un om bolnav de dropică.

³ Isus a luat cuvântul, şi a zis învăţătorilor Legii şi Fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?"

⁴ Ei tăceau. Atunci Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat, şi i-a dat drumul.

⁵ Pe urmă, le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-1 va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?"

⁶ Şi n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.

NELEGIUIRILE SI PEDEAPSA IERUSALIMULUI

³¹ în aceeaş zi, au venit câţiva Farisei, şi I-au zis: „Pleacă, şi du-Te de
aici, căci Irod vrea să Te omoare."

³² „Duceţi-vă", le-a răspuns El, „şi spuneţi vulpii aceleia: „Iată că scot
dracii, şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi.

³³ Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca
un prooroc să piară afară din Ierusalim.

³⁴ Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei
trimeşi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge
găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!

Iată că vi se va lăsa casa pustie; dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea, până veţi zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!"

USA CEA STRAMTA

Isus umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod, şi călătorind sore Ierusalim.

Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?" El le-a răspuns:

„Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.

Odată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară, şi veţi începe să bateţi Ia uşă, şi să ziceţi: „Doamne, Doamne, deschide-ne!" drept răspuns, El vă va zice: „Nu ştiu de unde sunteţi."

²⁶ Atunci veţi începe să ziceţi: „Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta, şi
în uliţele noastre ai învăţat pe norod."

²⁷ Şi El va răspunde: „Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă
de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii."

²⁸ Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe
Isaac şi pe Iacov, şi pe toţi proorocii în împărăţia lui Dumnezeu, iar pe
voi scoşi afară.

²⁹ Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la
miază-zi, şi vor şedea la masă în împărăţia lui Dumnezeu.

³⁰ Şi iată că sunt unii din cei de pe urmă, care vor fi cei dintâi, şi sunt
unii din cei dintâi, care vor fi cei de pe urmă."

VINDECAREA UNEI FEMEI GARBOVE

¹⁰ Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului.

¹¹ Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de
neputinţă; era gârbovă, şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele.

¹² Când a văzut-o Isus, a chemat-o, şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de
neputinţa ta."

¹³ Şi-a întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat, şi slăvea pe
Dumnezeu.

¹⁴ Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta
în ziua Sabatului, a luat cuvântul, şi a zis norodului: „Sunt şase zile în
care trebuie să lucreze omul; veniţi dar în aceste zile să vă vindecaţi, şi
nu în ziua Sabatului!"

¹⁵ „Făţarnicilor", i-a răspuns Domnul; „oare în ziua Sabatului nu-şi
desleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle, şi-1 duce de-1
adapă?

¹⁶ Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, şi pe care Satana o
ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de
legătura aceasta în ziua Sabatului?"

1 1

Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate, pe care le făcea El.

GALILEI MACELARITI DE PILAT

¹ în vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor Galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.

² „Credeţi voi", le-a răspuns Isus, „că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni, pentru că au păţit astfel?

Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.

⁴ Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut tumul din Siloam, şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, care locuiau în Ierusalim?

⁵ Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel."

SEMNELE VREMURILOR

⁵⁴ El a mai zis noroadelor: „Când vedeţi un nor ridicându-se la apus,
îndată ziceţi: „Vine ploaia." Şi aşa se întâmplă.

⁵⁵ Şi când vedeţi suflând vântul de la miazăzi, ziceţi: „Are să fie zăduf."
Şi aşa se întâmplă.

^⁶ Făţarnicilor, faţa pământului şi a cerului ştiţi s-o deosebiţi: vremea aceasta cum de n-o deosebiţi?

⁵⁷ Şi pentru ce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept?

⁵⁸ Când te duci cu pârâşul tău înaintea judecătorului, pe drum caută să
scapi de el; ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul
să te dea pe mâna temnicerului, şi temnicerul să te arunce în temniţă.

⁵⁹ îţi spun că nu vei ieşi de acolo, până nu vei plăti şi cel mai de pe urmă
bănuţ."

FOC PE PAMANT

Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!

Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, şi cât de mult doresc să se îndeplinească!

Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă desbinare.

⁵² Căci, de acum înainte, din cinci, care vor fi într-o casă, trei vor fi
desbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei.

⁵³ Tatăl va fi desbinat împotriva fiului, şi fiul împotriva tatălui; mama
împotriva fiicei, şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei, şi nora
împotriva soacrei."

ISPRAVICUL CREDINCIOS

⁴¹ „Doamne", I-a zis Petru, „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru
toţi?"

⁴² Şi Domnul a zis: „Cine este ispravnicul credincios şi înţelept, pe
care-1 va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de
hrană la vremea potrivită?

⁴³ Ferice de robul acela, pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând

aşa!

⁴⁴ Adevărat vă spun, că îl va pune peste toată avuţia sa.

⁴⁵ Dar dacă robul acela zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să
vină"; dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea
şi să se îmbete,

⁴⁶ stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în
ceasul în care nu ştie, şi-1 va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor
necredincioşi în lucrul încredinţat lor.

⁴⁷ Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc,
şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.

Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.

INDEMN LA VEGHERE

³⁵ Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.

³⁶ Şi să fiţi ca nişte oameni, care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă
de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă.

³⁷ Ferice de robii aceia, pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui!
Adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă, şi se va
apropia să le slujească.

³⁸ Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă,
ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind!

³⁹ Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va vefîi hoţul, ar
veghea, şi n-ar lăsa să-i spargă casa.

⁴⁰ Şi voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă
gândiţi."

PILDA BOGATULUI CARUIA I A RODIT TARINA

„Omule", i-a răspuns Isus, „cine M-a pus pe Mine judecător sau

împărţitor peste voi?"

Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui."

Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult.

¹⁷ Şi el se gândea în sine, şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc
unde să-mi strâng roadele."

¹⁸ „Iată", a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele, şi voi zidi altele
mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele;

¹⁹ şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru
mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!"

²⁰ Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va
cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?"

²¹ Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se
îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu."

DESPRE FATARNICIE FRICA DE OAMENI HULA IMPOTRIVA DUHULUI SFANT

în vremea aceea, când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia.

² Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.

³ De aceea, orice aţi spus la întuneric, va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.

⁴ Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.

⁵ Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.

⁶ Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi, nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.

⁷ Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.

⁸ Eu vă spun: pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu;

⁹ dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

¹⁰ Şi oricui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta; dar oricui va
huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta.

Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor, şi
înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi, cum veţi răspunde pentru
apărarea voastră, nici ce veţi vorbi;

căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi."

MUSTRAREA CARTURARILOR SI FARISEILOR

Pe când vorbea Isus, un Fariseu L-a rugat să prânzească la el. El a
intrat şi a şezut la masă.

³⁸ Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prânz.

³⁹ Dar Domnul i-a zis: „Voi, Fariseii, curăţiţi partea de afară a paharului
şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de jăfuire şi de răutate.

⁴⁰ Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară, n-a făcut şi pe cea
dinlăuntru?

⁴¹ Daţi mai bine milostenie din lucrurile dinlăuntru, şi atunci toate vă
vor fi curate.

⁴² Dar vai de voi, Fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din
rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de
Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi
nefăcute!

⁴³ Vai de voi, Fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la
sinagogi, şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe!

⁴⁴ Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca
mormintele, care nu se văd, şi peste care oamenii umblă fără să ştie."

⁴⁵ Unul din învăţătorii Legii a luat cuvântul, şi I-a zis: „Invăţătorule,
spunând aceste lucruri ne ocărăşti şi pe noi."

⁴° „Vai şi de voi, învăţători ai Legii", a răspuns Isus. „Pentrucă voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele.

⁴⁷ Vai de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele proorocilor, pe care i-au
ucis părinţii voştri.

⁴⁸ Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri; căci ei
au ucis pe prooroci, iar voi le zidiţi mormintele.

⁴⁹ De aceea înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: „Le voi trimete prooroci
şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni,

*° ca să se ceară de la acest neam sângele tuturor proorocilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii:

⁵¹ de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi
Templu; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta!

⁵² Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia
cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei-ce voiau să intre, i-aţi
împiedicat să intre."

⁵³ După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi Fariseii au început să-L pună la
strâmtoare, şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri;

54 j_au întins astfel laţuri, ca să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru _care să-L poată învinui.

VINDECAREA UNU INDRACIT MUT

¹⁴ Isus a scos dintr-un bolnav un drac, care era mut. După ce a ieşit,
dracul, mutul a grăit, şi noroadele s-au mirat.

¹⁵ Dar unii ziceau: „El scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor."

¹⁶ Alţii, ca să-L ispitească, îi cereau un semn, din cer.

¹⁷ Isus le-a cunoscut gândurile, şi le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată
împotriva ei, este pustiită; şi o casă dezbinată împotriva ei, se prăbuşeşte
peste alta.

Deci, dacă Satana este desbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui, fiindcă ziceţi că Eu scot dracii cu Beelzebul?

¹⁹ Şi dacă eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea
ei înşişi vor fi judecătorii voştri.

²⁰ Dar, dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, împărăţia lui
Dumnezeu a ajuns până la voi.

²¹ Când omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sunt la
adăpost.

²² Dai^- dacă vine peste el unul mai tare decât el şi-1 biruieşte, atunci îi ia
cu sila toate armele în care se încredea, şi împarte prăzile luate de la el.

23 cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu adună cu Mine
risipeşte.

STARUINTA IN RUGACIUNE

⁵ Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten, şi se duce la el la miezul nopţii, şi-i zice: „Prietene, împrumută-mi trei pâini,

⁶ căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, şi n-am ce-i pune înainte;"

⁷ şi dacă dinlăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: „Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini", —

⁸ vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea, pentrucă-i este prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie.

⁹ De aceea şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da: căutaţi, şi veţi găsi; bateţi si vi se va deschide.

Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.

¹¹ Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i
dea o piatră? Ori, dacă cere un p^ş^, să-i dea un şarpe în loc de peşte?

¹² Sau, dacă cere un ou, să-i dea "> scorpie?

¹³ Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri,

⁵ Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten, şi se duce la el la miezul nopţii, şi-i zice: „Prietene, împrumută-mi trei pâini,

⁶ căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, şi n-am ce-i pune înainte;"

⁷ şi dacă dinlăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: „Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini", —

⁸ vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea, pentrucă-i este prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie.

⁹ De aceea şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da: căutaţi, şi veţi găsi; bateţi si vi se va deschide.

Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.

¹¹ Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i
dea o piatră? Ori, dacă cere un p^ş^, să-i dea un şarpe în loc de peşte?

¹² Sau, dacă cere un ou, să-i dea "> scorpie?

¹³ Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri,

TATAL NOSTRU

¹ într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a nvăţat şi Ioan pe ucenicii lui." "" El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi:

fatal nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vină împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi;

⁴ şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău."

MARTA SI MARIA

³⁸ Pe când era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Şi o
femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei.

³⁹ Ea avea o soră numită Măria, care s-a aşezat jos la picioarele
Domnului, şi asculta cuvintele Lui.

⁴⁰ Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El, şi l-a zis:
„Doamne, nu-Ţi pasă că soru-mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar
să-mi ajute."

⁴¹ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te
îngrijorezi şi te frămânţi tu,

⁴² dai' un singur lucru trebuie. Măria şi-a ales partea cea bună, care nu i
se va lua."

PILDA SAMARITEANULUI

Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis:
„învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?"

²⁶ Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?"

²⁷ El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima
ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe
aproapele tău ca pe tine însuţi."

„Bine ai răspuns", i-a zis Isus; „fă aşa, şi vei avea viaţa vecinică." ²⁹ Dar el, care vroia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?"

¹⁰ Isus a luat din nou cuvântul, şi a zis: „Un om se cobora din Ierusalim
la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au desbrăcat, l-au jefuit de
tot, l-au bătut zdravăn, au plecat, şi I-au lăsat aproape mort.

¹¹ Din întâmplare, se cobora pe acelaş drum un preot; şi, când a văzut pe
omul acesta, a trecut înainte pe alături.

³² Un Levit trecea şi el prin locul acela; şi când l-a văzut, a trecut înainte
pe alături.

³³ Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el,
şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.

³⁴ S-a apropiat de i-a legat rănile, şi a turnat peste ele untdelemn şi vin;
apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, şi a îngrijit de el.

³⁵ A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, şi i-a
zis: „Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la
întoarcere."

³⁶ Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele
celui ce căzuse între tâlhari?"

„Cel ce şi-a făcut milă cu el", a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de
fă şi tu la fel", i-a zis Isus

FOC DIN CER

⁵¹ Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a
îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim.

⁵² A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al
Samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit.

⁵³ Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre
Ierusalim.

⁵⁴ Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis:
„Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum
a făcut Ilie?"

⁵⁵ Isus S-a întors spre ei, i-a certat, şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi
însufleţiţi!

⁵⁶ Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le
mântuiască." Şi au plecat într-alt sat.

SCHIMBAREA LA FATA

²⁸ Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petra, pe
Ioan şi pe Iacov, şi S-a suit pe munte să Se roage.

²⁹ Pe când Se ragă, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s-a
făcut albă strălucitoare.

³⁰ Şi iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie,
care se arătaseră în slavă, şi vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea

să-1 aibă în Ierusalim.

"30 ....

Petra şi tovarăşii lui erau îngreuiaţi de somn; dar, când s-au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus, şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună

cu El.

33 9

- In clipa când se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Invăţătorale, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie." Nu ştia ce spune.

³⁴ Pe când vorbea el astfel, a venit un nor, şi i-a acoperit cu umbra lui;
ucenicii s-au înspăimântat, când i-au văzut intrând în nor.

Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi."

36 ^

Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.

CUM SA URMAM PE ISUS

²³ Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vma după Mine, să se
lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.

²⁴ Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va
pierde viaţa pentru Mine, o va mântui.

25 Şi ce ar- folosi un om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar
pierde pe sine însuşi?

²⁶ Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina
şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor
îngeri.

²⁷ Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta
moartea, până nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu

.

MARTURISIREA LUI PETRU

¹⁸ într-o zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, având cu El pe ucenicii
Lui, le-a pus întrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?"

¹⁹ Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie;
alţii zic că a înviat un prooroc din cei din vechime."

²⁰ „Dar voi", i-a întrebat El, „cine ziceţi că sunt?" „Hristosul lui
Dumnezeu!" I-a răspuns Petru.

²¹ Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrai acesta.

²² Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fre
tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fre
omorât, şi a treia zi să învieze.

IMULTIREA PAINILOR

¹⁰ Apostolii, când s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i-a
luat cu Sine, şi S-a dus la o parte, lângă o cetate, numită Betsaida.

¹¹ Noroadele au priceput lucrul acesta, şi au mers după El. Isus le-a
primit bine, le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu, şi vindeca pe cei
ce aveau trebuinţă de vindecare.

¹² Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat, şi I-au
zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele de
primprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mâncării; pentru că aici
suntem într-un loc pustiu."

¹³ Isus le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!" Dar ei au răspuns: „N-avem
decât cinci pâini şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi înşine
să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta."

¹⁴ Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi:
„Puneţi-i să şadă jos în cete de câte cincizeci."

¹⁵ Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos.

¹⁶ Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer,
şi le-a binecuvântat. Apoi le-a frânt, şi le-a dat ucenicilor să le împartă
norodului.

¹⁷ Au mâncat toţi, şi s-au săturat; şi au ridicat douăsprezece coşuri pline
cu fărămiturile rămase.

IRON NU STIE CE SA CREADA DESPRE ISUS

⁷ Cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârşite de Isus, şi sta în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi;

⁸ alţii ziceau că s-a arătat Ilie; şi alţii ziceau că a înviat vreun prooroc din cei din vechime.

⁹ Dai Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri?" Şi căuta să-L vadă.

TRIMITEREA CELOR DOISPREZECE

Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii, şi să vindece boalele.

Apoi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu, şi să tămăduiască pe cei bolnavi.

„Să nu luaţi nimic cu voi pe drum," le-a zis El; „nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine.

In orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo, până veţi pleca din locul acela.

Şi dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor."

Ei au plecat, şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia, şi săvârşind pretutindeni tămăduiri.

INVIEREA FICEI LUI IAIR FEMEIA CU SCURGERE DE SANGE

⁴⁰ La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi îl
aşteptau.

⁴^ Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus, şi L-a rugat să vină până la el acasă;

⁴² pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să
moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade.

⁴³ Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea
îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.

⁴⁴ Ea s-a apropiat pe dinapoi, şi s-a atins de poala hainei lui Isus. îndată,
scurgerea de sânge s-a oprit.

⁴⁵ Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?" Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru
şi cei ce erau cu El, au zis: „învăţătonile, noroadele Te împresoară şi Te
îmbulzesc, şi mai întrebi:"Cine s-a atins de Mine?"

⁴⁶ Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit
din Mine o putere."

⁴⁷ Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos
înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod, din ce pricină se atinsese
de El, şi cum fusese vindecată numai decât.

⁴⁸ Isus i-a zis: „îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit, du-te în
pace."

⁴⁹ Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii, şi-i
spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe învăţătorul."

⁵° Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită."

⁵¹ Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe nici unul să intre
împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.

⁵² Toţi plângeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: „Nu plângeţi; fetiţa n-a
murit, ci doarme."

⁵³ Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.

⁵⁴ Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână, şi a strigat
cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te!"

Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a ooruncit să-i dea să mănânce.

⁶ Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună numănui cele întâmplate.